emilian valeriu pal

Să lăsăm stelele acolo unde le e locul și să nu le devalorizăm mai mult (de fapt, nici nu cred că se mai poate). Pe vremuri, mai mult decât steaua, conta cititorul care o acorda, cu condiția să înțeleagă fiecare că e un gest personal de apreciere, nicidecum de confirmare a valorii.

Știu asta de la niște gropari bătrâni. Groparii au întotdeauna dreptate când vine vorba de munca lor.
Mulțumesc de semn.

La înscrierea pe site să ai obligatoriu 20 de cărți, iar ca să demonstrezi că nu ești robot să selectezi imagini cu coperțile cărților Iuliei Elize.
Leonard, lasă sarcasmul și vorbește cu subiect și predicat (să nu uiți virgula dintre ele) ca să înțeleagă toată lumea.))

Eu nu stau cu fundul în două bărci, prefer să iau atitudine când alții se mulțumesc doar cu comentarii de socializare ori cu steluțe acordate pe bază de prietenie. Și cu texte scrise la cotă, să-și facă norma zilnică.
În continuare refuzi să vezi evidenta. Aduci in discuție chestii din trecut, dar nu înveți nimic din ele. Selectezi ceea ce îți folosește ție ca argumentație.
Iar aici, spre deosebire de texte proaste, e un text aberant care nu are legătură nuci cu realitatea nici cu literatura.
Exact așa ai intervenit și atunci când Caragea voia să răspândească, nesolicitat de nimeni, adevărurile lui absolute despre poezie.
Și a avut dreptate Toșa: iar o să te victimizezi că tu vrei binele site-ului, când, de fapt, tu nu vrei nimic.

Îi luați pâinea de la gură lui Cristos. V-ați gândit la asta?
Mi-e clar că nu aveți absolut nicio legătură cu realitatea. Nici a noastră nici cea din alte lumi paralele sau perpendiculare.

Elucubrațiile pseudo științifice pe care le postați fără a avea dubii sau seninătatea cu care respingeți orice argument de bun simț și abnegația cu care vă contraziceți (mai întâi îi băgatii la înaintare pe experții de renume mondial anonimi apoi spuneți că afirmațiile dvs sunt rodul observației) și pedanteria cu care încercați să băgați tuturor pe gât niște aberații ca fiind adevăruri absolute pentru că (nu-i așa?) ați avut acces exclusiv la biblioteca universului. Sau v-ați adăpat din fântâna cunoștințelor universului, după cum ați afirmat recent.

Voi aveți idee ce înseamnă atacul la persoană?
De câte ori să vă repete Toșa că se referă la text și la atitudinile generate de text. Dacă erați pe vremurile lui zabet, bobadil, miticov, Laurențiu Enache și mulții alții care au făcut parte din comunitatea asta, în două zile vă luați jucărele și plecați unde vedeați cu ochii, iar ifosele de scriitori vă erau scoase din cap pentru totdeauna.
Ceea ce face Toșa este să sublinieze, în mod constant, o evidență pe care și eu am semnalat-o demult la Ilie: autosuficiența ca autor (în sensul de lipsa voinței de a progresa) și atitudinea duplicitară.
Cine a avut de-a face cu Claudiu de-a lungul timpului știe foarte bine că toate comentariile lui, bărbătești și provocatoare, sunt doar pe text, și are un fler pe care puțini îl au și care se formează în ani de lectură. Iar pe cât de dur a fost în comentarii, pe atât de echidistant a fost și apreciat acolo unde a fost cazul.
Problema e că, sub pretextul unui atelier literar, ați cam transformat siteul ăsta in taraf tv. Iar dacă cineva vă spune cu subiect și predicat țipați repede că e atac la persoană și o dați în conspirații.
Iulia Elize n-am să-ți fac vizualizări la texte și am spun aici (deși m-am jurat că nu te voi mai băga în seamă de când ai comentat un comentariu de-al meu și ai început să-mi spui tu cum stă treaba cu poezia adevărată). În locul tău aș scrie mai puțin și aș face paradă cu cărțile mele și mai puțin (nici pe cartarescu nu l-am auzit atâta laudandu-se cu tirul de cărți scoase) și aș pune mâna pe gramatică, măcar să știu unde pun corect virgula. Sau poate e vreo capcana pentru ăia de pe site care îți accesează calculatorul și -ti fură textele (sic!)

Poezie în cascadă (sau in Cădere dacă vrea autorul), imagini de forță și nimic forțat. Un moment de grație care te lovește și nu te lasă să te ridici din lectură nici măcar la sfârșitul care militează fals pentru tăcere.
Dacă aș fi putut lăsa tăcere însoțită de stea în loc de un comentariu insuficient, aș fi făcut-o de două, de trei, de zece ori, până ce s-ar fi transformat în ascultare.
Pentru mine un text magistral.

*Rămâne la alegerea fiecărui cititor să-și imagineze...

Ca să fiu sincer, când eram copil umezeam cu limba vârful creioanelor colorate să pot îngroșa culorile și încă de pe atunci mi se pare că toate culorile au gust de sânge în mod real. Senzația asta m-a urmărit ani de zile și mă bucur să aflu că și alții nu văd în asta neapărat o metaforă.
Așa că prima strofă pentru mine are ceva fabulos, dar distanța afectivă pe care ai pus-o între cele două strofe îmi aduce aminte de insulele Diomede. Rămâne la alegerea fiecărui cititor să-și aleagă Insula de Ieri și Insula de Mâine.

Reușită, din punctul meu de vedere, senzația asta de mișcare pe repede - înainte interior - exterior și invers. Iar descriptivul laconic situat undeva intre reveriei și cotidian nu putea să aibă, în opinia mea, alt final decât acel cățel de pastă care invită și pe alții să continue joaca de-a maturizarea.

Din punctul meu de vedere, o gură de oxigen textul ăsta. Nu insist pe detalii tehnice, nu caut hibe, nu încerc să transform ce scrie un autor în ceva ce aș scrie eu. Pentru mine e suficient să-mi placă și să mă facă să ies din amorțeală suficient de mult cât să comunic autorului că am trecut pe aici și mi-a plăcut.

„poezia e o schemă Ponzi” mi se pare cea mai tare și autentică definiție. Mi-e ciudă că nu m-am gândit eu primul la asta. Insolvența cuvântului mi se pare (doar opinia mea) puțin previzibil, dar cred că în raport cu scopul schemei, e imperativă previzibilitatea.

Confunzi bășcălia cu protestul. In locul tau aș băga capul la cutie și aș lua o pauză de vreo lună să-mi tratez dependența de feedback. Pentru că ceea ce faci e pur și simplu lipsă de respect. La început am incercat, cu bună credință, să-ți arăt că te pui pe tine și pe alți membri într-o situație jenantă (să-ți aduc aminte de telefoane?)
Ți-au atras atenția și alți autori că deranjezi cu insistența in a cere comentarii. O insistență care, dacă o luăm statistic ( ai 119 pagini de texte și 25 de pagini de comentarii din care cinci cred că sunt cereri de comentarii) nu s-ar justifica nici dacă ai avea pagini de comentarii măcar jumătate cât numărul paginilor de texte.
Și voi continua să mă autocomentez de fiecare dată când vei face la fel. Să vedem cu ești mai presus sau cu ce sunt eu mai presus față de alți membri care așteaptă comentarii fără să le bagi degetul in ochi

Mă va comenta primul, îi voi trimite 10 lei prin revolut. (Atât mai am in cont). Celorlalți le voi trimite cryptomonede. Sau monezi?

Chiar așa de prost scriu? Oare să scriu cu rimă? Ce părere aveți? (Nu că ar conta)

Promit că vă trimit cerere de prietenie pe Facebook.

O să ardeți in focul iadului.

Mă simt în derivă. Încotro mă îndrept? Încotro se îndreaptă lumea? Există bossonul Higgs? Există Dumnezeu?

Dacă nu mă comentați nici eu nu vă comentez.