Eseuri
Despre atașamente
4 min lectură·
Mediu
Încă din primele zile de viață oamenii creează atașamente față de părinți, față de frați și surori, față ce ceilalți membri de familie.
În primii ani de viață se creează și atașamentul față de divinitate, atașament care decide soarta relațiilor cu oamenii pe tot parcursul vieții.
Cu cât credința în divinitate este mai puternică, cu atât de mult relațiile cu oamenii din comunitate sunt mai puternice.
Eficientizarea relațiilor se bazează în primul rând pe credință, pe atașamente, sunt generatoare de oportunități, de privilegii.
Oamenii atașați de divinitate din pură convingere, după modelul preluat de la părinți, sunt cei mai fericiți oameni, atrag în preajma lor numai energiile pozitive, numai oamenii care îi ajută să crească spiritual, pe tot parcursul vieții.
Atașamentul față de divinitate denotă în primul rând o persoană educată, trezită spiritual, dezvoltată spiritual.
Raportul dintre om și divinitate este egal cu raportul dintre om și relațiile create.
Denotă o personalitate puternică și care are mare încredere în conștiința sa, în spiritul și sufletul său.
Atașamentul în general este o virtute înaltă, superioară, generează un potențial creator fenomenal.
Din nefericire sunt foarte mulți oameni care sunt mai atașați de lucrurile dobândite decât de oamenii din jur, chiar denotă o distanțare și de membrii familiei. Acești oameni sunt egocentrici, insensibili la nevoile celor din jur, pun mare preț doar pe realizările lor, pe succesul lor, care de multe ori nici nu contează pentru ei cum este obținut, prin ce mijloace, dar din păcate sunt săraci cu duhul, chiar dacă lumea materială pentru ei reprezintă o prioritate.
Oamenii care se atașează de semeni denotă că au o iubire considerabilă pentru ei, pentru colegi, pentru membri din comunitatea din care fac parte.
Cu certitudine numai oamenii atașați de semeni pot avea o dezvoltare spirituală demnă de urmat și de admirat.
Dumnezeu prin Iisus Hristos a spus - tot ceea ce le faceți oamenilor mie îmi faceți, și eu vă voi răsplăti după măsura faptelor și gândurilor voastre.
Acești oameni plini de afecțiune față de divinitate și semeni au orizonturi foarte largi de cuprindere și înțelegere a sensurilor vieții, au o dimensiune a cunoașterii bazată pe valori, pe principii superioare.
Oamenii atașați de divinitate, de univers, de natură, de semeni denotă un rafinament intelectual și spiritual deosebit, se reflectă în traiul lor plin de fericire și abundență pe toate planurile, denotă faptul că trăiesc în conformitate cu voința Tatălui Ceresc.
Este adevărat că atașamentul se creează din nevoia imperioasă de sprijin ,de susținere ,de ajutor psihic și emoțional, se poate numi și un atașament din interes, este diferit atașamentul la copii față de atașamentul la adulți, dar în general se formează pe aceleași criterii ale nevoii de ajutor, de înțelegere, de susținere.
Oamenii lipsiți de compasiune și de empatie sunt în fapt lipsiți de încrederea în forțele proprii, în potențialul lor creator, se complac într-o situație precară mizeră, dezorganizată, o degringoladă totală se petrece în mentalul lor, relațiile cu membrii de familie dar și cu cei din jur sunt complicate, urâte, deseori insuportabile.
În general atașamentele influențează sistemul de gândire, influențează relațiile de cuplu și pe cele cu oamenii din comunitate.
Atașamentele se creează pe baza unor valori pe deplin acceptate, apreciate, înțelese, urmate.
Oamenii care nu au un sistem de valori, în fapt nu sunt siguri pe ei, pe potențialul lor creator, inovator, înnoitor, le lipsește întrucâtva și simțul pragmatic.
Este regretabil că oamenii care au avut parte în copilărie de conflicte în familie, care au avut parte de părinți abuzivi, violenți, au devenit și ei ca adulți lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur.
cu siguranță există și excepții în acest caz, dar pentru ca lucrurile să se petreacă apreciabil, a fost nevoie de foarte mult lucru cu sinele, pentru a nu repeta greșelile părinților, a oamenilor răi, lipsiți de sensibilitate.
Din fericire sunt psihologi care oferă sprijin și susținere celor care caută soluții de rezolvare a problemelor psihice, sunt prezenți în școli, în clinici, în spitale, sunt disponibili pentru a rezolva orice situație neplăcută.
Din fericire piața culturii este plină de cărți de trezire spirituală și de dezvoltare personală, numai cei total ignoranți nu se bucură de acest fenomenal mod care poate deschide noi orizonturi existențiale.
0191676
0

Haideți, împreună, să ne uităm un pic la ce ași scris.
1. Am ales o frază mai de la sf.
”Este regretabil că oamenii care au avut parte în copilărie de conflicte în familie, care au avut parte de părinți abuzivi, violenți, au devenit și ei ca adulți lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur.
(ce afirmați aici este Fals)
Doamna Floare, aici transmiteți că oamenii care au crescut traumatizați ca adulți ajung lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur.
Ce ați afirmat aici nu este adevărat.
Este doar o generalizare.
Este o frază care doar o să ducă cititorul în eroare.
NU e bine, nu nu nu
Să știți că nu oamenii care au crescut în mediu de dezvoltare precar crează ruptura emoțională cu cei din jur. Ci, adevărul, este cam pe invers.
Sunt cazuri și cazuri, răspunsuri și răspunsuri la mediu. Am dezvoltat pe parcursul evoluției diferite moduri de adaptare și căi de asupraviețui la factorii din mediul unde ne naștem și creștem.
Dezvoltăm fiecare mecanisme de compensare, ce este de fapt o calitate a omului de mare folos, de apreciat, observat...
Fiecare se luptă cum poate când este confruntat, pus față în față cu răul la o vârstă fragedă.
Adultul are rolul să protejeze, să ghideze copilul în lumea asta complexă, nu să-l rănească, să-i taie aripile.
Un copil poate fi afectat major de abuz, iar altul poate trece prin aceeași experiență (traumă) de mediu și să iasă din ea odată cu creșterea, și să devină un pilon de bază în societate, un erou, un Ștefan cel Mare, un Eminescu …. și nici decum o amenințare pentru societate.
Încerc să vă arăt că nici nu aveți idee cât de mare este generalizarea făcută, și cum poate avea consecințe asupra dezv. gândirii cititorului.
Dimpotrivă, cei care sunt ”plați emoțional” suntem cei ce ne considerăm ”fără traumă, bine crescuți, și educați” astfel încât ne permitem să-i arătăm cu degetul pe cei care suferă.
Aducem daune crave prin atitudinea noastră, de parcă ”am fi cei privilegiați” , aleșii.
Astfel de afirmații, gândire ne separă de cei care suferă, și nu mai poate fi vorba de credință, divin.
Atitudinea celor care se consideră ”netraumatizați” , își asumă autoritate față de cei care au suferit mai mult din copilărie, afectează cel mai mult lumea din jur.
Să știți că atunci când noi ”cei ne abuzați” nu ne mai băgăm să încâlcim ițele, să o facem pe ”sănătoșii/privilegiații”, nu ne mai punem într-o poziție avantagată față de cel care suferă,
Nu mai facem efortul să demonstrăm că știm cum e să fii om, și găsim puterea să punem la o parte atitudinea, doar atunci o să putem deshide ochii să vedem să singurii oameni care cu adevărat au adus schimbări reale în lume, și adevăr (de când lumea și pământul) sunt oamenii care au suferit abuz/violență în copilărie.
Însă acuma câți dintre noi au curajul să spună ” am o traumă”, ” am fost abuzat” ”port o bubă în suflet” ?
Nu f mulți.
Și știți de ce? Le e frică că vor fi judecați , neînțeleși, batjocoriți, dați la o parte, arătați cu degetul, pedepsiti, învinovățiți, exluși, chiar numiți nebuni . Vor fi și mai mult răniți de o societate cu mii de biserici, care se declară creștină, dar care nu crește să-și integreze rănile, nu crește să pună în practică credința ( rămâne la o fază de idealizare divină).