emilian valeriu pal

Inca un text bun, poate dintre cele mai bune pe care le-am citit. Sint citeva cuvinte care au sunat putin metalic,din punctul meu de vedere insa ioana face toate trairile.
Lumea e mica tipatul puternic iar cautarea innebunitoare.
Simplu: imi place. Parerea mea.
Emil

Versuri extrem de puternice scrie de o mina formata.
Din punctul meu de vedere, finalul este perfect.
Nu stiu daca simt deznadejdea, dar in mod cert poemul acesta travestit in pasare uriasa m-a impresionat. Ca de altfel, multe din pomele lui Costel Stancu. Practic autorul reconstituie indoiala de a trai viata inainte si inapoi ca un acordeon straniu, la asfintit cind nebunia naste dureri ciudate. E doar parerea mea si las un semn de apreciere cu parerea de rau ca textele lui Costel Stancu sint accesate de prea putini cititori desi, nu trebuie s-o mai spun, versurile sint, in opinia mea, bune.

PS. Se pare ca ai rezolvat problema cu titlurile. :)

N-am sa scriu un despre constructie, despre metafore sau despre ceea ce ai simtit cind ai scris textul. Eu am sa zic simplu ca mi-a placut, in special mijlocul poemului.
Numai bine

Domnul Mircea Florin Sandru tese un poem ca un paianjen de sidef. Atit constructia cit si pozele(imi cer scuze ca folosesc acest cuvint, dar tastatura e defecta si trebuie sa folosesc cuvinte alternative) supuse privirii sint de o simplitate uimitoare si totusi pline de poezie. Peisajul e completat de efectele sonore \"tic-tac, fiu-fiu, toc-toc\", ce amplifica senzatia unei zile captive intr-un poem.
Orbul cu bastonul lui alb si ceasul cu orele sidefate sint martorii trecerii lucrurilor din poem spre firesc. Din punctul meu de vedere, un poem care nu mai are nevoie de nimic. O zi ca o plasa in care autorul a prins tot ceea ce trebuia sa traiasca in anumite momente. Lasind la o parte structura si comentariul, ca simplu cititor, m-a impresionat. Ceea ce domnul Sandru a vrut sa transmita a reusit, asta daca se refera la mersul firesc al zilei.
Un poem bun si curat.
Numai bine

Inca o data, subiectiv.
Prima strofa imi place mai mult, desi a doua e mai puternica. E lesne de inteles de ce. :)
O muscatura precisa si frumoasa.
Emil

Cam atit. In rest imi place atmosfera. Si-am mai descoperit:
\"caut stridii sub coastele lui\"
In plus, daca s-ar termina la fratele sufletului, care e fain, ar fi mai puternic. Nu stiu, asta e parerea mea, e drept putin subiectiva pentru ca privesc prin prisma a ceea ce scriu si eu.
Te mai citesc.
Emil

O pozie lina si vie care mi-a placut. Deosebita strofa a treia si mormintul pasilor.
Frumos.
Emil

Un text bunicel care mi-a placut, desi mai are scapari pe ici pe colo. Nu prea am inteles io ce-i cu formula \"de mereu vine cerul\". Parerea mea e ca ultima strofa putea sa se termine si fara ultimile doua versuri. In rest, placute rinduri, poate sint putin subiectiv cind vine vorbade trenuri. :)
Numai bine
Emil

Pe alocuri sclipiri, in rest, realizarea lasa de dorit.
Cu rima, fara rima? Amindoua deodata? Nu sint critic, dar din punctul meu de vedere banalitatile sufoca versuri bune si trairi autentice.

Cind moare manecinul cade vreo stea?
Intrebare care m-a impresioant in mod deosebit. Mai pun taraful ca un bandaj desfacut si burtile innecatilor si cumpana poemului e facuta. Imi cer scuze pentru exprimare, dar imi lipsesc niste taste si nu pot scrie ce as vrea sa spun.
Din punctul meu de vedere, Costel Stancu este poet, in timp cei majoritatea celor de pe site continua cautarile. Costel Stancu are o mina formata, cautarile stilului s-au terminat.
Acum e timpul pentru poeme.
Mi-a placut.

Deosebit \"dansez fara inima sint mai usoara...\"
Din punctul meu de vedere, mi se pare un text extrem de puternic, barbatii dau lespedea la o parte, o paparuda le fura inima si le strecoara otrava. Cam asa as vedea eu atmosfera, in urma paparudei ramine doar nebunia de a scurma in cautarea inimii.
Placut, cel putin pentru mine.
Emil

Nu e comuna, e cartierul Decebal, mai precis Splaiul Crisanei.:)
Emil

Se poate intimpla sa te crezi si-atunci tot rucsacul e plin de ce n-a incaput in tine.
Emil

O mica idee daca-mi permiti:
eu as modifica \"este aproape static\" si as lasa numai \"aproape static\". Te citesc de mai mult timp si iti las acum semn pentru ca ai un stil ca un minerit sub coaste tinere.:) Finalul mi se pare foarte reusit.
Emil

Am citit mai multe texte si am decis sa las un semn de apreciere pentru lejeritatea cu care simturile se impletesc in poem. Nu sint critic sa pot face aprecieri despre constructie, care mi se pare reusita, nu sint pudibond sau mai stiu eu ce ca sa spun ca am ceva impotriva limbii franceze. Pot doar sa spun ca imi place tot poemul pentru ca are un firesc demn de barocul francez. :)
Da, mi-a placut, un poem bun, din punctul meu de vedere.
Numai bine,
Emil

Imi place sperietoarea asta care nu stie sa spuna noi.
O mica idee, daca imi permiti:
eu as fi inlocuit consumatul din \"ma consumi cu furie\", cu altceva mai puternic. Vezi tu ce-ti trece prin cap.
In alta ordine de idei, ai redat bine incremenirea asta speriata.
Fain : \"pazind un somnifer\". Inedit, numai sa-mi dai si mie unul, ca nu pot sa dorm noaptea. :)
Emil

\"absenta din care se moare incet ca o flacara\"

\"tu le aratai polul sud eu le aratam intotdeauna inima\"

Nu stiu cum e asternerea intre ape, dar imi place sa cred ca poemul e scris din lacrima crucii. Imi place atmosfera molcoma de absenta pe care nu poti s-o inlocuiesti nici macar cu doua umbre.
Emil

Cliv,
Ploaia ne face pe toti mai tristi mai constienti de sunetele si peisajul din jurul nostru.

PS. Nu mai bea si tu bere rece. :)

Imi plac in mod deosebit prima si ultima strofa.
Nu stiu, cel putin mie mi se pare putin in plus cersetorul acela care lipeste ploaia, dar fiecare simte poemul intr-un anume fel.
Numai bine,
Emil

Poza bine aleasa, din punctul meu de vedere. Sustine toata arcuirea textului.
Numai bine
Emil