ca o lacrimă Fabergé

remarcabil poem. talent urmat de pasiunea pentru construcția poetică versatilă. felicitări.

aici ai dat un titlul pe cinste și ai reușit să te menții pe linia poetică, .. Felicitări!

,,mai bine rămâi nespusă"-uneori,ne jucăm prea lesne cu religiile...

Floare, Maria, mulțumesc pentru lectură.
Cătălin al Doamnei, e dreptul la opinie, indiferent că e habotnică sau nu. Nu pot mulțumi toți cititorii și nici nu vreau.
Cu scuze pt. întârzierea răspunsurilor.

în întregul său, poemul pulsează de noi înțelesuri, un fel de foșnet de câmp ce îmi creează sentimentul plăcut al atingerii, al apartenenței și atingerii unei adieri rebele de vânt, acea adiere pribegită de somn, deposedată de traiectorie: „fără metafore / ești felul meu de a vorbi singur” – frumos, cu plus și cer senin |a.m.

E prima dată când comentez o poezie aici și o fac pentru că m-a surprins prin atmosfera creată. Felicitări pentru imagini, un expozeu de imagini nu atât de des întâlnite și o poveste care stă în picioare. Foarte frumos.

Adrian, Ștefan, mulțumesc pentru indulgență și lectură.

“Rugăciunile” conțin “adevăruri simple”, însă transparente şi sunt impregnate cu “lacrimile întoarse” înspre “Dumnezeu” care ne ghidează şi ne influențează pozitiv la nivel esoteric şi subliminal, la fel cum o face şi esența noastră divină şi fără coordonarea lor, oamenii şi-ar pierde sincronizările cu beneficul, avantajele, ofertele şi adecvările.