Emilian Lican

(- Bunicule, poveştile-s adevărate? - Nepoate, asta este adevărată! - Dar adevărate nu sunt toate? -Ba da... Pentru că a fost odată...) Imediat după ultimul război, Într-o vară sticloasă cu

După mai mulți ani de cucernică căsnicie, Prin legământ ținută în parohiala casă Stă cu fruntea firavă sprijinită pe-o masă O Kajiri-ndrăgostită şi fericită-n pusnicie... (crede stăpânul...

Primăvara aduce cu ea visele dulci Renunțarea la frig și viscolul crunt. Pădurea trezește iar lupii din culcuș, Taina în ochii luminoși le încing: Misterul adânc... În inimile noastre un dor

Duhul vieții se adie peste lacul fără valuri Unde lebede valsează în ale amiezii baluri, Libelule de lumină peste apă strălucesc, Peştişorii înspre ele piruiete răsucesc! O lebădă rătăcită se

Uniți prin milenare rădăcini aflate sub pământ Ce îşi caută perpetuum legăturile de seve, Brazii în conversații prin dimineți îşi iau avânt Amintindu-ne de vechi şi noi adami şi eve... Moare o

Europenele în curând or să vină, Datoria ne cheamă la vot! Şeful fanfarei se scarpină la scrot, O tropetă se aude-n surdină... Berea-şi aşază spuma cea fină În halbe-nchinate devot! Ducând

Viorile si Trompetele aurii în depărtare răsună, Fanfara te cheamă de urgență la chef, Chinuită este toba de slăbuțul ei şef Dar se ține bine roşcata-grăsună! Voia bună cu Berea cea rece şi

Când vorbește scriitorul, Ascultă! Când scrie poetul: Să taci! Când cuvântă poeta Aprofundează... Când asculți preotul, Gândește-te La cine ești și... Ascultă, aprofundează, Și

Iertarea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum, Romanii bat toba: Bum-bum! Un alt bici de spate I s-a rupt... Nădușesc toți în timpul încremenit; Îngerii din cer,

Plouă cu lacrimi de fecioară Frântă de-o iubire mult visată, Găsită și pierdută, oare, a câta oară? În trupul amazonic ca de piatră... Iubită platonic și apoi lăsată Într-o zi de primăvară

Tot românul e poet Când se-apucă de sonet... Ar mai scrie-o poezie Dar e sfântă erezie! De ce n-ar fi franțuz Strălucind ușor confuz? Haideți să ne dăm pe net Ținându-ne de sonet! Cine-l are

Frumoasa Soraya obosită ajunge acasă, Pantofii cu tocuri lungi pe trepte îi apasă- Însângerata lor culoare prin noapte străluceşte! Vecinul-Un preot de după draperii pândeşte... Treaz fiind în

Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele

Omenirea se află la răscrucea existenței sale. Numărul oamenilor a fost decimat de războaie dar și de ecologiștii care au reușit să reducă poluarea planetei Terra în favoarea celorlalte

Păşunea pare nesfârşită... Tarlalele sunt limitate! O vacuță este-năduşită Printre junci şi vaci curtate... Soarele o abureşte, Aburi îi ies dintre coarne: Oare Boul o iubeşte? Oare-o vrea să

Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă, Gheața acoperă pământul- Platoșă e... Și peste apă. Peste ea și obolul iernii O căruță c-un biet cal Se împotrivește vremii Trecând

Duminica este ziua în care tot zbuciumul trăsăturilor umane se liniștește indiferent de religie, indiferent de natura diferitelor activități pe care le are omul contemporan și modern... Ieri bătea

Minunată e femeia- Mona Lisa într-o ramă! Își continuă epopeea Începutului de dramă… Numai ea poate fi mamă! Fiica Evei-Dumnezeie; Este pentru suflet hrană Iar la viață este o cheie… Peste veacuri

Soba arde toate bârfele din pat- Tremurând suav trandafiri aurii Prin umbre de lalele pe pereți Înmiresmându-ți mierea iubirii Cu păcatele diafane Pe care nu le mai regreți; De alte vorbe-Simpatice

Vinerea este plină de îngeri în toate domeniile sociale și profesionale. Este și prima zi când teoretic începe weekendul iar îngerii albi încearcă să-i vânture cu aripile lor pe demonii

Poetul-Piatra care macină grâul Poeta-Aurul peste care trece râul În metaforele care mai rămân Când El și Ea nu se fărâmă... Atunci, acum: Ei se asumă! Poetul este dur cu El, cu Ea, El este stânca