Frumoasa păcătoasă

trebuie revizuit. Mă refer la prozodie. Altfel, e ok.

Vă mulțumesc pentru lectură și observația dumneavoastră este foarte importantă pentru mine! Sigur că voi revedea ,,prozodia" nu numai la această compunere dar și la alte texte lirice deoarece sunt conștient că mai am de lucru să îmi îmbunătățesc acest aspect.
Cu stimă și plăcerea lecturării creațiilor dumneavoastră!

Mulți nu ar fi de acord cu ultimele două strofe. De la drăguța inimii masculine la rugăciunea de seară. Dar mie îmi place mult lunga comparație. Năstrușnice închipuiri!
Totuși se dă puțin în sentimentalism. La ritm sunt unele scăpări, în mai multe strofe, cred, nu mai verific.

Încep prin a vă mulțumi pentru comentariul dumneavoastră care îmi oferă prilejul de a explica versurile frumoasei mele păcătoase! Nimic nu este mai plăcut decât atunci când trebuie să fac acest lucru. Sunt bucuros când o persoană îmi stimulează endrofinele în mod special dopamina... Clar compunerile mele chiar sunt citite cu plăcere și sunt dator să răspund cât mai complex tuturor întrebărilor. Mă onorează și o fac cu seriozitate!
Domnule Irinel Georgescu, nu sunteți prima persoană și nici ultima probabil care îmi va face observație cu privire la prozodia mea din unelele texte... Dumneavoastră ați sesizat în cadrul prozodiei din ,,Frumoasa Păcătoasă" probleme de ritm. Vă promit că voi încerca să remediez acest neajuns în limita posibilităților tehnice legate de conținut. Să nu credeți că voi înlocui un cuvânt fără a găsi un sinonim care nu va înlătura mesajul inițial pe care am dorit să îl transmit de dragul unui picior metric... Singurul lucru pe care aș putea să îl revizuiesc cu certitudine este măsura versurilor dar și aici trebuie o deosebită finețe acolo unde este cazul deoarece ar duce la o denaturare a structurii generale pe care este construită poezia. Ea poate fi perfectă, respectând cu strictețe toate regulile prozodiei sau liberă cum este și în cazul de față. Tot poezie este... Îmi amintesc de Nichita Stănescu care afirma că o poezie perfectă nu este neapărat și frumoasă, eu zic că are frumusețea ei rece, și continui ce a mai spus că poezia perfectă este precum un cub la care vezi cum toate laturile sale sunt exacte și atât. În acel moment cubul care este poezia trebuie ciobit undeva pentru a pune cititorul pe gânduri:
,,Oare ce a vrut să spună poetul?"
Eu am înțeles că este întors-Cubul de mai multe ori pe toate fețele atât de autor cât și de cititori sau critici. Știți dumneavoastră cine nu are critici din punct de vedere literar nu mai există...
Legat de ultimile două strofe, eu aș spune chiar a întregii compuneri, vă asigur că nu este o imaginație rezultată din nevoia autosatisfacerii mele fizice sau intelectuale... Frumoasa păcătoasă este o muză ca mai toate frumoasele despre care am scris sau am să scriu. Ea există, eu însămi fiind un mare păcătos că nu este popă pe lume să mă îndrepte deși sunt credincios... Ce să vezi că atât sfinții cât și păcătoșii se roagă!
Deoarece intenționez de mult timp să scriu un eseu pe tema poeziei o parte din ideile acestui comentariu le voi intercala într-un text viitor.
Vă sunt recunoscător pentru răbdarea lecturării acestui răspuns!