Boul de pe tarla

Păşunea pare nesfârşită...

Tarlalele sunt limitate!

O vacuță este-năduşită

Printre junci şi vaci curtate...

Soarele o abureşte,

Aburi îi ies dintre coarne: Oare Boul o iubeşte?

Oare-o vrea să o întoarne? Feromonii o îmbată

Pe tarlaua cu verdeață! Ochii în cap i se dilată,

Pe Bou îl vede în ceață:

,,Uite al dreacu tăuraş, Numai lângă junculițe!

Eu sunt văcă din oraş,

N­-am la coadă gâzulițe!

"Ea uşor rădică coada

Să­ îi arate boului:

Că este curată ca zăpada

Pentru el şi botul lui... Tandru-Boul-botu­ îşi pune

Pe sub coada mândrei vaci... Mugind gutural îi spune:

,,Nu mai rage: Stai şi taci!"

Iară vaca-namorată,

Stă, dar rage ca nebuna:

Că... Atâta­-i de curată,

Ca ea doactă nu­ e nici una...

Bou să fii sau chiar un taur

La coadă şi la picioare

Îți cresc aripi ca la graur:

Seven up'-Tarlaua-i Mare!

Emilian Oniciuc

Revizuit:18.03.2023

Notă:Acest text este parte dintr-o carte personală de autor, sau antologie cu mai mulți autori. Nu mai știu în care din cauză că nu țin pentru mine decât cărțile dăruite sau cumpărate de la alți autori. În mediul online am șters postarea dearece nu îmi face plăcere să critic în versuri. Poezie.ro este în online singurul în care apare această postare.Pentru mine revizuirea unui text este și, dacă am scos sau am înlocuit un semn de punctuație. Uneori o fac într-o fracțiune de secundă iar de alte ori îmi ia zile întregi dacă o fac sau nu...Cu stimă pentru cititorii mei!