Himerele din pustiul iernii

Din pustiu iar bate vântul,

Gerul printre pietre crapă,

Gheața acoperă pământul-

Platoșă e... Și peste apă.

Peste ea și obolul iernii

O căruță c-un biet cal

Se împotrivește vremii

Trecând vadul către mal.

Sticla pârâie sub roate,

Căruțașul cruce își face!

Aplecat de vânt din spate,

Șchifuit prin mii de ace...

Nu mai are mult săracul

Până râul îl va trece,

Dar se teme că la dracul-

Se va duce în apa rece!

Roatele prin praf de gheață

Tânguiesc risipa serii,

Calul trage stors de viață,

Badea poartă dorul verii...

După cruntă chinuială

Omul nostru din căruță

Se lipește cu sfială

Lângă draga lui mândruță...

Focul chinuie himere!

Viforul la geamuri bate;

Prin dulci clipe efemere

În căruță el se zbate...

Roatele-s înțepenite,

Calul îi căzut pe-o parte;

Prin troienile cernite

Badea este dus departe...

În pustiu au plecat vânturi,

Fulgii mari din cer valsează;

Mândra își croșetează fluturi

Printre griji... Apoi oftează!

Emilian Oniciuc-02.12.2016

Revizuit: 18.03.2023