Noi suntem strămoși
Primăvara aduce cu ea visele dulci
Renunțarea la frig și viscolul crunt.
Pădurea trezește iar lupii din culcuș,
Taina în ochii luminoși le încing:
Misterul adânc...
În inimile noastre un dor nesfârșit
De veacurile demult apuse
Strălucind de viteji și de luptele crunte.
Dacii au dat piept cu marii dusmani,
Au luptat în numele libertății...
Al libertății!
Lupii privesc în toate părțile
Vânând alți lupi fără de teamă
Sau de limite, dar într-un colț de pădure
Se adună o ceată de cronicari
Ce se uită cu uimire la temerarii
Daci împodobiți cu aur în veșminte...
Este primăvară-Vremea noilor începuturi
Când natura înflorește iar lupii pe fii lui Dromihete o urmează cu glorie și curaj.
Lupii și dacii reprezintă: Putere!
Nu ne mai este frică...
Privesc în jur și simt că primăvara-i aici
Căci lupii urlă-n codri și dacii revin:
Din morminte!
În noapte se aud strigătele vechi-
Glasul lor pătrunde în inima noastră:
Fierbinte!
Regina Europa își topește inima
Fără minte...
Emilian Oniciuc-10.05.2023
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emilian Lican
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Emilian Lican. “Noi suntem strămoși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-lican/poezie/14170424/noi-suntem-stramosiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
