Plouă imperial
Primăvară uitată
Plouă cu lacrimi de fecioară
Frântă de-o iubire mult visată,
Găsită și pierdută, oare, a câta oară?
În trupul amazonic ca de piatră...
Iubită platonic și apoi lăsată
Într-o zi de primăvară uitată...
Plouă cu lacrimi de mamă-crăiasă
Căzută în gânduri de dor...
Plecați sunt prinții de-acasă
Să-și facă un mai bun viitor,
Mândri de mamă și tată
Într-o primăvară de mult uitată...
Plouă gri, plouă lung, torențial,
Dar surprinzător curcubeul iată:
Printre nori-Imperial
Magia de culori își arată.
Totul revine la normal,
Primăvara-i de acum uitată...
Se liniștesc în lumescul tablou
Fecioara, mama și timpul...
Speranța renaște din nou,
Viața își recapătă ritmul.
E de la Dumnezeu lăsată
Fiecare primăvară uitată...
Emilian Oniciuc-16.05.2014
Revizuit: 12.04.2023