Pasageri pe aceeași lacrimă

Te-ai tinut de cuvant si-ai fătat o poezie de nota zece.In numele tuturor încuiaților din lumea asta țin să te felicit...Sunt unii care nu ți-ar recunoaște meritele în ruptul capului în mod conștient, dar refulările subconștientului, în cazul fiecăruia, îi va trăda mai devreme sau mai târziu.Și pentru că manifestările libidinale la unii se concretizează sub forma gimnasticii necesare depunerii cu evlavie a câte unui sărut în partea dorsală a subiectului adulat, țin să precizez faptul că sunt incapabil de asemenea performanțe...Așa că dacă spun ceva, cu bună-credință o fac...

Foarte frumoasa, foarte \"traita\".
Nu stiu daca are importanta pentru tine, si eur subscriu cu Marius, imi place mult poezia ta. O singura intrebare, de ce in toate, chiar si in cele de dragoste, gasesc tristete ?

Titlul este superb. Precizarea aia (alaturi de mine) parca nu-si are locul. Continutul e bun, inchegat, dar raman totusi la titlu...Nota 10 pentru el.

Minunate versuri! M-au umplut de frumusețe!

Eu aș tăia paranteza cu conținut cu tot și aș face o mică modificare:

\"Am făcut cu ochiul cerului...
Și-o noapte plăpândă
precum aroma somnului tău
s-a pogorât peste noi.\"

Dar poezia e frumoasă și așa, e de stele!

emilio, mey, cam prea tandru si prea bland...desi stiu eu ca matza blanda...:)) ceva \'ea\' prin zona?:) s-o pastrezi aproape, ca declanseaza poezii bune!

nu te-am mai citit demult, iar acum nu ma mai satur sa iti recitesc poezia!

in adevar titlu m-a atras si nu in zadar.
rasuna din el ceva original decat ceea ce iti tremura in suflet de obicei la imaginea unei lacrimi.

structura poeziei este de doua strofe ca tot ce inseamna doi: un cuplu, palme, ochi, buze, pana si nevoia devine \"dubla\".

inceputul socheaza printr-un iz de disperare, printr-un farmec atat de suav al unor maini ce vor iubire; de parca cele doua maini devin insuficiente spre a cuprinde fiinta iubita.

crucea implica jertfa, moartea, durerea, dar nu in ultimul rand, salvarea.
se da un rost cautarii, dorintei, iubirii.

unirea se face treptat de la tu si eu la \"doi\" -de la amandoi- la \"aceeași lacrimă, [..]aceeași batistă,[...]același suflet... \"
superba transformare care poarta cu ea lirismul unei enigme a lacrimei, imaginea alba a batistei si dramatismul unui destin al sufletului.

punctele de suspensie pastreaza atmosfera de tragedie si in urmatorul vers.
\"Am făcut cu ochiul cerului...\"

somnul simbol al mortii este intarit de verbul \"a pogori\" ;
acel semn al ochiului-ceea ce simbolizeaza scilipire, lumina-devine o destainuire: a cazut o stea.

paranteza intareste unirea lor dincolo de moarte, o completare asemeni unei ultime dorinte de a nu se indoi nimeni ca dragostea triumfa peste granitele noptii.

adjectivele putine surprind duiosia si un oarecare regret al stingerii premature:
-palma e pierduta;
-noaptea e plapanda;
-somnul are aroma specifica (este a ei doar)
intarit de semnul de exclamare din final .

repetitia lui \"aceeasi\" devine un lait motiv al dragostei; orice lucru devine acelasi atunci cand unirea este covarsitoare.

nu cred ca gresesc de o numesc o elegie a iubirii.


###
cu multumiri pentru frumusetea daruita,
secunda

ps: inca nu-mi vine sa cred ca tu ai scris-o! tu erai mereu un revoltat, ori aici e atata pace si tacere...!

mi-a placut \"aroma somnului tau(alaturi de mine)\".Stii ce vorbesti.
fain!

Mersic mey Marius Toma, omul cu atatea personalitati! BMT, Car....., Scavinschi! Nu stiu care dintre ele m-a felicitat insa ne lamurim noi la \"mâțărie\" sambata!

Horia multumesc! Legat cu tristetea ce pot sa zic decat... ehhh! :)

Michel legat de paranteza, ai dreptate si tu si Trandafiras! Da, e mai bine fara! :) Si se pare ca am facut un haiku am contrast totul in cat mai putine cuvinte, adica, mai exact, in titlu!

Multumesc Trandafiras! Da o sa scot paranteza si o sa modific cum mi-ai sugerat la ultimele versuri!

Ama, sora me! Ma bucur de vizita, deh, pana la \"aia\"... e placuta si asta! Dar te dezamagesc si asta e scrisa tot fara muza! :)


Waw, Secundito! :) Nu stiu daca e bine sa-ti spun, sper sa nu te superi, insa poezia asta am scris-o pe un chat! A curs de la sine, nu am premeditat nimic, nu am modificat nimic! :) Insa faptul ca ai descoperit atatatea in poezia asta ma bucura mult!

Într-adevăr este o poezie frumoasă. Un singur vers (cred eu) \"întinează\" întregul sau poate doar un cuvânt: batistă.
Aș căuta altă \"destinație\" sau aș renunța la întregul vers.

...Și eu, doi pasageri pe aceeași lacrimă,
rodul aceluiași suflet.

Dar desigur, aceasta este părerea mea, autorul este suveran.

Multumesc Andro! :)

Multumesc Pan pentru comentariul tau! Legat de versul cu batista, recitind textul, tind sa-ti dau dreptate! Totusi l-as lasa! Se poate spune ca e una din \"pasaricile\" artistului, batista asta, in cazul de fata! Suna prost dar trebuie sa existe! :)

Insa ma gandeam la urmatoarea operatie>

Și eu, doi pasageri pe aceeași lacrimă,
Rod din același suflet
Spre aceeași batistă.

mie imi placea paranteza, era ca o soapta, ca o intimitate...era acel \"alaturi\" ...
in plus era ceva modern, care nu intra in tiparele oricarei poezii, ceva care \"facea cu ochiul\"...

lacrima cauta batista , batista cade pe suflet...batista uda de lacrima, alba, imbraca sufletul ars de iubire...
nu trebuie schimbata oridinea...

mie mi-a placut poezia asa cum era!
am simtit-o atat de speciala, de unica , de aproape...
iar acum ma doare sa o vad \"operata\"...

chiar iubeam poezia cum era initial...
in fine...:(

###
secunda

Secundito, lasa mey ca nu am operat mari schimbari la ea! :) Dar paranteza nici mie nu-mi era pe plac, tre sa recunosc!
In rest in afara de \"precum\" ala nu am mai modificat nimic!

Anton multumesc pt observatie si pt steluta! O sa incerc sa modific sa vedem ce gasesc! :)