chiar dacă ești femeie
Scuipă-mi, Doamne, sămânță în palmă chiar dacă ești femeie Și suflă-mi peste gură mai ales dacă ai făcut dragoste Și prinde-mă în brațe ca pe un fluture moale gata să dospească
ETEmil TudoracheUn porumbel îndrăgostit de o leoaică
Sunt un porumbel îndrăgostit de o leoaică Într-o lume ce nu mai crede în sine... Căreia dimineața i se pare o pradă, Roua broboane de sânge, Copacii ciorzvârte Iar iarba armate de schelete fără
ETEmil TudoracheDebarcaderul cu femei bătrâne
Trec, în fiecare dimineață, pe lângă debarcaderul cu femei bătrâne aliniate la mal, cu vâslele descojite, cu pieptul muced și ars de soare, tremurânde în bătaia vântului, ademenindu-mă să mă
ETEmil TudoracheGeneză
Treptat m-am extras din poeme, le-am lăsat să respire aroma unor noi constelații, să le joace prin vene obuze cu mitralii de anise și speranțe furate din ultimele rații. Și nu le-am mai închis
ETEmil TudoracheDintr-un balansoar
Luna mea e un soare la reduceri Ce palpită în nuanțe de chihlimbar Peste mica lume ce gângurește și dormită, Nesimțind cum o furnică ochiu-mi sezinar. Remodelând alei alene, oameni și
ETEmil TudorachePoezie scurtă
Bate copita zilei în țeasta mea. Stropi de sânge și creier Inundă măduva iubirii tăvălită pe-un șezlong Sub leneșele pipăituri ale copacilor. Canalul soarbe molcom Apa de ploaie Injectată cu
ETEmil TudoracheCurs firesc
Bucăți ale divinului într-un borcan, Slujbașii în genunchi Își împart căiți fiecare gram. Și fluturele de pe unghia mea bea sânge, Tristețea împunge repetat. Află că în I.O.R. și ultimul poem
ETEmil TudoracheVf. Moldoveanu (sau cu pieptul la un pas de țărână)
Vf. Moldoveanu se urcă Doar cu întindere de ligament. Altfel, nu l-ai cucerit. Fiecare pas, un nou țăruș bătut în piciorul stâng, Un apăsat „tu-ți morții mă-tii!” Cu pieptul la un pas de
ETEmil TudoracheChiar și-n lacrimile mele
Ștergeți urina de pe cadavrul meu, zeule! Da, m-ai ucis Din prima clipă când m-ai aruncat nașterii. Știi ce este un copil? O bucată de carne pe care trupul mamei o respinge Iar mai apoi o
ETEmil TudoracheȘTANG
Petalele mimozei s-au rupt iar pistilul ejaculează înapoi clipele fecunde de plăcere ȘTANG! Un Boeing B 757 și-a pierdut aripa stângă; ȘTANG peste mâna stângă a apicultoarei. Iisus se joacă
ETEmil Tudorachetoate păsările miros a cer
toate păsările miros a cer chiar și cele din coliviile de fier... dă-mi o mână și-ți voi da un picior de aur prietene, nimeni nu te va ține minte în taverna destinelor încrucișate „cărțile
ETEmil TudoracheCăpșunile cu genunchii pe piept
Capșunile stau cu genunchii la piept! de ce? așa au invățat din poezie; este pozitia ideală să înflorească în metaforă mai roșii, mai voluptoase, mai apetisante, mai gustoase, mai scumpe la
ETEmil TudoracheAscultând Tom Waits am scris...
Mai sunt pitici pe creier Și Albe ca zăpada-n pat Gurile de canal emană iz de naftalină Și totu-i pașnic E pașnic și mirobolant în sat. Mâna care impinge zidul Sângerează într-un șervețel
ETEmil TudoracheLa colțul mesei
Am mușcat cu buzele din colțul mesei Ca dintr-un sân de piatră Stors într-un pahar cu soare și zâmbet. Din dinți Þâșnesc șuvițe de sânge. Mama plânge moartea tatei. (În vis, Pungile cu apă
ETEmil TudoracheA toute a l’heure!
Am visat Spini de mămăligă înțepând sânul meu... Carcase de fluturi la picioare (Cronț – Cronț) și de buzele mele Tu! Perfectul devine mai perfect Acum când, Blocurile, ca niște soldați
ETEmil TudoracheDe sub unghii, trandafiri galbeni
De sub unghii extrag trandafiri galbeni. Pețitul oaselor tale scurse de carne Întoarece stomacul pe dos; hilar îngerul Se gudură la picioarele noastre. Salamul de Sibiu a putrezit pe felia de
ETEmil TudoracheMotor!
Click-urile pe tastatura zâmbetului Nu-și mai au efect... Rușii au sechestrat și-n mine cloșca Și puii mei de aur. Pe mal Se zbat oamenii din lipsă de apă sfințită la duș; Jegul prinde
ETEmil TudoracheMellon Collie & the infinite sadness
Sunt Cu un înger mai puțin în portmoneu. Iar din blocul vecin Se zbiară a bucurie; strada absoarbe totul. În apartament gândacii striviți pe gresia cu motive florale Au intrat în
ETEmil TudoracheUltimul care a părăsit această țară
Sunt ultimul care am părăsit această țară, Sunt mândru că sunt Ultimul care am părăsit această țară. Privesc lumea în toată splendoarea ei Prin geamul tramvaiului 14 Abandonat între stațiile
ETEmil TudoracheFragmente din cine am fost
Fragmentele din cine am fost Le scuturi din părul tău alături de mătreață. Cadavrul miroase a alb; spiritul Se târăște spre marginea gropii. Din ceruri picură țărână. Iar un altul Își lasă
ETEmil TudoracheInstantanee
La capul sicriului meu un înger cu urdori, în lanțuri, cântă: Sunt liber! În timp ce iarba gustă lacrimile cerului. iar Lumea visează Într-o dulce desfătare la sfârșitul ei mediocru. Copiii
ETEmil TudoracheÎn Primăvara asta bolnavă de ploaie
Dezacord boem Într-o eră în care fiecare tastă conține o emoție, Într-un ciclu stătut Unde pofta de viață vine consumând Carpați-ul ăla cu filtru mult așteptat! Când vreau, monitorul are forma
ETEmil Tudorachepe coate...
S-a târât pe coate ca un câine sleit animat doar de un os imaginar Până la tălpile mele înfipte în pământ.... Și-a urlat o ultimă notă Un blestem Închipuit Pe-o jumătate de buză arsă de
ETEmil Tudorachete-am tăvălit prin culori
te-am tăvălit prin culori iar părul de pe brațe și puful de pe țâțe se zbârlise ca un câmp de grâu verde bătut după ceafă de-o năpraznică furtună. nu eram pictor... a fost doar impulsul unui
ETEmil Tudorache