Poezie
Dintr-un balansoar
1 min lectură·
Mediu
Luna mea e un soare la reduceri
Ce palpită în nuanțe de chihlimbar
Peste mica lume ce gângurește și dormită,
Nesimțind cum o furnică ochiu-mi sezinar.
Remodelând alei alene, oameni și cetăți
Acolo unde altădat\' creșteau din vreme în vreme
Coloșii de beton ce strâng în ei singurătăți.
Cu palma mea, un balansoar de carne
Pentru mame, mângâi ce-i necuprins,
Departe de a fi un dumnezeu rătăcit prin basme,
Rescriu povestea ce ieri mi-era de neatins.
Într-un crepuscul de ardoare
Desprins de tot ce-i perisabil și modern
Dau glas cuvintelor la întâmplare
Că visul este un neîntregit etern.
002.477
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emil Tudorache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Emil Tudorache. “Dintr-un balansoar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/219130/dintr-un-balansoarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.