Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@emil-tudoracheET
Emil Tudorache
@emil-tudorache
Poezie

Instantanee

1 min lectură·
Mediu
La capul sicriului meu
un înger cu urdori, în lanțuri, cântă:
Sunt liber!
În timp ce iarba gustă lacrimile cerului.
iar
Lumea visează
Într-o dulce desfătare la sfârșitul ei mediocru.
Copiii mușcă vata de zahăr ars
Iar soarele salivează cu lumină peste obrajii lor
atât de dulci.
Undeva
într-o cutie de carton o femeie
își deplânge singurătatea
privind o flegmă
zdrobită pe asfalt.
Pe-o bucată de coajă de brad, putrezită,
o omidă se metamorfozează...
fără glas
poezia din sufletul meu încet se stinge,
răspândind mireasma capitulării.
Și doar
micul Ganeca
se mai joacă, râzând, cu degetele mele țepene.
Ca și cum nimic n-ar fi tristețe.
(15-mai-2003)
084443
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
106
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Emil Tudorache. “Instantanee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/43778/instantanee

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@zZ
z✓
Ultimul vers este impecabil.
O singura definitie am pentru poezia asta: \"clovn trist\"
0
@zareh-araZA
Distincție acordată
Zareh Ara✓
Nu reușești tu de fiecare dată, dar uneori o nimerești. Mă refer la sinceritatea din spatele cuvintelor. Nu găsesc aici nici o urmă de prefabricare, de chin, în a exprima starea de putrefacție. Chiar și flegma aia... stă bine acolo zdrobită pe asfalt.
Poate totuși ai putea găsi un alt titlu, mai cuprinzător. Acesta e prea explicativ.

Este un text care a ajuns \"la mine\"... printre puținele din ultima vreme.
0
@emil-tudoracheET
Emil Tudorache✓
Michel, Clovnul nu este trist, doar super obosit... ca a scris la lucrarea de diploma de saptamana trecuta si pana azi, de la 6 dimineata si pana noaptea la 12, zi de zi. :) Plus ca nu a mai iesit din casa de doua saptamani! Odihneasca-se in pace bietul de el! :)
Mersi pentru comentariu.


Zareh, multumesc pentru comentariu si steluta. Poezia a fost scrisa in urma cu 2 ore, dupa o lunga lunga pauza de nevisare.
Legat de titlu, nici mie nu mi-a placut din prima clipa, dar altul mai bun nu mi-a venit in minte. Sa ma mai lipezesc un pic dupa turul asta de forta cu licenta si revin asupra titlului.
0
@cosmin-dodocCD
Distincție acordată
Cosmin Dodoc✓
pe cer stau atarnate cateva rufe spalate
ale lui Dumnezeu
stoarse bine
sa nu ne ude
conditia noastra precara
de gandaci

as spune diabolic
dar nu stiu daca suna bine
grotescul imaginii

as spune undeva de sus pana jos
renuntand la reguli
si impletind pulovere pe o piatra
ce nu spune niciodata nimic
ca intr-o conserva in care visele
se rastignesc pe cruce

Cred si eu ca titlul ar trebui schimbat.
0
@alex-poppAP
Alex Popp✓
Poezia asta e dezlanata. Arata sufeinta, dar parca nu e din inima. Cea din inima nu are nevoie de atatea autocaracterizari in mizerabila.
Bine scrisa, dar parca imaginea e oarecum fara substanta pana la urma.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu✓
Toate aceste \"nimicuri\", observate in anturajul exterior si interior, deduc tristetea ca pe o stare permanenta, de care suntem inconstienti, obisnuiti fiind cu banalitatea cotidianului.
Spui, retoric: \"Ca si cum nimic n-ar fi tristete\" si...iti dam dreptate! Ce poate fi mai trist decat...\"nimic\"?
0
@emil-tudoracheET
Emil Tudorache✓
Cosmin mi-a placut comentariul tau poetic, mai ales prima parte. Suntem 3 care credem ca titlul ar trebui schimbat. E clar ca nu mai are viata lunga. :)

Kiraly Sandor, nu stiu daca pot fi de acord cu tine. Mie imi place cum a iesit.
Iar suferinta nu e decat un aspect a ceea ce am vrut sa arat.
Mai sunt si Copiii care mușcă vata de zahăr ars. Mai e si ingerul ala vesel si omida \"chinuita\" cu propria*i metamorfoza si Ganeca. \"La capul siciriului meu\"

Silvia viziunea mea legata de sintagma din final a fost un pic alta. Nu o voi desconspira. :) Ma bucur ca ai gasit o alta interpretare a poeziei, inseamna ca e un poem reusit.
0
ML
Motoc Lavinia✓
Emilio, sa-ti priasca muntele si nu uita: ramane cum am stabilit!
0