Poezie
Ultimul care a părăsit această țară
2 min lectură·
Mediu
Sunt ultimul care am părăsit această țară,
Sunt mândru că sunt
Ultimul care am părăsit această țară.
Privesc lumea în toată splendoarea ei
Prin geamul tramvaiului 14
Abandonat între stațiile Socului-Morarilor.
O parte din mine se declară pustie,
Cealaltă serbează!...
Afișele, demult putrezite,
(Concert Tudor Gheorghe –Primăvara simfonică)
risipesc fluturi de hârtie.
Soarele arde
Și nu e nimeni să se vaite,
Să leșine,
Să moară în stradă.
Duhnesc a transpirație
Și nu-mi pasă!
Semafoarele tacticos își succed
Vorbele: roșu, galben, verde
Iarăși roșu...
În celalaltă parte a orașului bâzâie un țânțar.
Mă caută
Precum un muribund iertarea păcatelor.
Ne vom întâlni, oare?
Tălpile mele se afundă în covorul de smoală.
Mi-e frig!
Aparatele de aer condiționat încă funcționează.
În rafturi,
mezelurile au început să prindă mucegai.
Căruțurile,
Cu emblema XXL, amintesc
Ca niște cruci de cei ce-au fost odată.
Din spate privită,
Piața Delfinului, cu Circul Foamei terminat, arată tot ca o unghie stricată
Gata să se desprindă dintre blocurile gri.
În zare,
Nocturna Stadionului 23 August
A rămas aprinsă.
Str. Herța (fostă Săniuței, fostă Popa Istrate), nr. 7, Bl B 13
-Cândva jucam lipa pe străduța asta-
Urc scările, 8 etaje,
Plus scara liftului.
Terasa blocului presărată cu pietriș alb și spoită pe alocuri
Cu smocuri de iarbă
Se desfășoară ca un covor în fața nemărginirii.
N-am mai văzut niciodată tricolorul
Atât de împăcat cu sine,
Atât de limpede în culori,
Atât de sigur înfipt
În carnea Casei Fotbalului.
Rezemat de antena colectivă
Rememorez concertul lui Michel Jackson din 91 văzut de aici.
(It doesn’t matter if you’re black or white)
Căci
Sunt ultimul care am părăsit această țară...
Auuu!!!!!!!
(20 –mai- 2003)
023687
0
DT