EIEmil Iliescu
Verificat@emil-iliescu
CHITILA, JUD ILFOV
„Tristeți se picură pe geam...”
ABSOLVENT AL FACULTAȚII DE FILOLOGIE, AM PROFESAT IN DOMENIU, ÎN PREZENT PENSIONAR
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Mihai, eu de obicei caut rezolvări de genul celor amintite de tine, adică a unor ieșiri din realitate și intrare într-un fantastic al situației. Acum, nu știu de ce, mi s-a părut că e mai bine să urmez linia tradițională. De acord cu remarca ta, trebuie să mai folosesc un pic bisturiul pentru a estetiza unele chestiuni prea facile, uneori plictisitoare. În orice caz sunt fericit că m-ai citit și apreciat!
Pe textul:
„Fiu de cățea" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextPentru Dana, cu stimă și mulțumiri pentru atenția cu care ai parcurs textul! Cred că era loc și de mai bine, dar ori de câte ori scriu ceva pentru site-ul nostru mă gândesc să nu fie ceva prea lung și să plictisească.
Pe textul:
„Fiu de cățea" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextCu siguranță, dacă nu ne va pomeni un trup cu suflet, ne vor pomeni lucrurile acestui pământ asupra cărora ne-am plecat cu sensibilitate și dragoste prin tot ceea ce am scris... Cu mulțumiri pentru cuvintele spuse din inimă!
Pe textul:
„Epifania" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextComicul de situație, savoarea unui dialog coborât din cotidianul fiecăruia dintre noi, modul perfid în care noi bărbații( oare, numai noi!?!) căutăm să ne construim alte spații vitale, în care să evadăm periodic, conferă prozei tale ritm și atractivitate. Zău, Mihai, nu vrei să ne dăruiești și o parte a treia, sunt curios pe unde scoate cămașa, pardon, pijamaua, eroul tău!
Pe textul:
„Gunoi" de Mihai-Athanasie Petrescu
0 suflu
ContextInteresantă analiza psihologică cu care-ți diseci personajul, modul minuțios prin care îi surprinzi stările sufletești adesea contradictorii, dar, tocmai de aceea, atât de feminine. Propozițiile scurte, dar lapidare, ca niște sentințe gnomice, vis-a-vis de eroina ta naturală prin gândire dar, mai ales prin renunțarea, deloc comună femeilor de azi, la folosirea paletei de mascara, care, nedrept, ascunde darul frumuseții de la natură, conferă scriiturii tale curgere firească, atractivă și tare mi-aș dori să știu ce va mai face în viitor acest personaj!
Pe textul:
„O zi întreagă de acum înainte" de Elena Balasanu
0 suflu
ContextClaustrofobia,puternica amenințare pe care noul din beton și sticlă o reprezintă pentru tiparele tradiției, melanjul carnalo-olfactiv pe care îl suportăm zilnic, ca un blestem sisific, totul ne transformă existența într-un clopot de sticlă al cărui efect de seră ni-l întipărim pe oasele trecătoare, ca un stigmat, cip al degradării. Unde sunt piețele multicolore de altădată, cu mireasma de țară impregnată în coșurile de nuiele împletite, dar gările pitice, cu miros de cărbune proaspăt decantat de locomotivă, amestec de simplitate și românism pur? Au rămas undeva, în urmă, ca privirea pietrificată a soției lui Lot...
Pe textul:
„piața nicăieri" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextÎți mulțumesc că ai avut răbdarea și dorința de a-mi citi o parte din texte. Duritatea face parte, din păcate, din viața noastră cea de toate zilele, iar personaje de genul lui Alexandru trăiesc(latent) printre noi. Este important să ne citim unii altora încercările modeste, numai așa ne putem descoperi minusurile inerente!
Pe textul:
„Scrisori netrimise (1)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextAcest Bildungsroman, agonizat de pe patul prăbușirii în suprasenzorial, merită citit și apreciat datorită lirismului său interior și orizontului ontic pe care ni-l dezvăluie la pragul limită dintre viață și moarte.
Pe textul:
„Gheorghe Neagu: Traseul ezoteric" de Valeria Manta Taicutu
Recomandat0 suflu
ContextSensibilă iubirea infantilă, care crește o dată cu spicul grâușorului, miraculoasă atracție a lunii, devenită un glob albastru de puritate și vis, aruncat peste pământul oamenilor răi, gri, ca și inima lor, care niciodată nu vor ști cât de frumoasă este dragostea selenară...
Pe textul:
„Luna albastră" de Ioan Stoenica
0 suflu
ContextComicul de situație, savoarea dialogului simplu, ca și starea socială a indivizilor care-l poartă, deziluzia amară, dar parcă întrezărită printre rânduri, a finalului, specific românilor căutători de câini cu covrigi în coadă pe alte meridiane, fac din proza ta un plăcut moment literar.
Pe textul:
„Palate" de Roland Florin Voinescu
0 suflu
ContextDana, oare câți dintre noi nu suntem terifiați sub oglinda diformă a lui Hypnos? Posezi tehnica, deloc simplă, a transformării realității pure, diafane, în străfulgerare de Hades întors! Experiența limită, aceea pe care fiecare o vom cunoaște când vom păși prin neantul de dincolo de moarte, ai reușit, pentru vârsta ta, să o prezinți cu mijloace imaginative surprinzătoare. Felicitări, de la un ins care noapte de noapte cutreieră cu imaginația printre fantasmele nopții!
Pe textul:
„Visul" de Dana Mușat
0 suflu
ContextDuhul umilit, inima smerită, acesta este darul pe care trebuie să-l aducem Împăratului slavei. O știm atât de bine, dar câți dintre noi îi punem la picioare adevăratul nostru suflet?
Pe textul:
„Povestea martisorului meu" de Gavril Kostachis
0 suflu
ContextDane, îmi place cum simți căldura cuvântului, care ne învăluie pe noi toți cei ce căutăm refugiu în căușul fonemului stingher. Palpită în proza ta setea de viață, sentimentele umane sunt simple, dar atât de profund disecate de retorica blândă. Așa e și viața noastră, asemenea firicelului de apă, care înaintează curajos printre stâncile vieții pentru a se vărsa în marele fluviu de dincolo de moarte, pe malurile căruia se vor întâlni la ceas de taină toți truditorii întru cuvânt de pe acest pământ.
Pe textul:
„Zile ce nu seamana" de Ghe. C-tin Orghici
0 suflu
ContextA vorbi despre Cioran implică a te cufunda în lumea lui interioară, atât de profundă prin singularitatea trăirilor, la granița unde appolinicul și dionysiacul se întâlnesc cu geniul românesc. O analiză pertinentă, pe care ai făcut-o cu o afinitate electivă superbă vis-a-vis de o catedrală a gândirii filozofice românești, care a a fost întreaga operă a celui care a crezut în absolut, atunci când ne-a lăsat sentințe gnomice ca aceasta: “ Am dorit prea mult timpul, pentru a nu-l falsifica. L-am izolat de lume, am fǎcut din el o realitate independentǎ fațǎ de oricare alta, un univers solitar, un înlocuitor de absolut”.
Pe textul:
„despre cioran" de nicu vrabie
0 suflu
ContextÎmi place cum îți lași personajele să se plimbe prin lumea dialogului și a monologului interior. Așteptăm să vedem pe ce îți sprijini afirmația cu privire la iubirea care-i o șulfă...
Pe textul:
„Scrisori netrimise (1)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextAlena, de ce ești egoistă? De ce spui lumea(ta), scurt și repede?! Ceea ce simți tu, de la drumul cotidian printre câini sau oameni vagabonzi, la spleenul pe care ni-l oferă, cu dărnicie, locul de muncă, kafkian sau sartrian, cum vrei să-l consideri, de la intimitatea căminului nostru concentrată în imaginea pe care ne-o întoarce oglinda ochilor și până la iubirea mereu nouă pentru marea - muntele din sufletul nostru, toate sunt părți și din viața noastră, așa că iată, suntem dispuși să te ascultăm și să te citim cu plăcere!
Pe textul:
„lumea (mea) scurt și pe repede, că nimeni nu e dispus" de Alena Haiduc
0 suflu
ContextCântecul de lebădă osmozează în el întotdeauna puritatea și durerea. Puritatea personajului tău, aflat la vârsta de unde începem să cunoaștem cu adevărat lumea ce ne înconjoară, durerea desprinderii nedrepte de această lume prin trecerea spre neființa gândului. Când aveam vârsta ta am văzut un sfâșietor film de dragoste, regizat de Eric Segal, intitulat \"Love story\", un cântec de lebădă ca al eroilor tăi, și am rememorat acum faptul că iubirea dantescă, cea care face stelele să cânte, nu va muri niciodată...
Pe textul:
„Cântec de Lebădă" de Emin Filip
0 suflu
ContextCristian, ai dreptate! Într-o țară ca aceasta în care trăim și unde democrația miroase a fel și fel de \"esențe\", neplăcute olfactive, individul își poate pierde inexorabil identitatea, ca și personajul tău, nonvalorile fiind cele to-le-ra-te!
Pe textul:
„Radiografie socială" de Bogdan Cristian Blascioc
0 suflu
ContextElena, ai reușit să surprinzi cu acuitate fenomenul pur românesc al umilinței unora, față în față cu aroganța balcanică a altora. Femeia din proza ta reprezintă o fațetă a sărăciei curate, care nu dezarmează în fața vieții, prea mândră uneori pentru a cerși pâinea noastră cea de toate zilele, dar cu atât mai demnă. Întotdeauna am avut o admirație nedisimulată în fața celor ce-și câștigă din greu, dar onest, existența. Între un cerșetor, în spatele căruia pot sta multe semne de întrebare, în ceea ce privește sinceritatea gestului său și un măturător de pe stradă, care culege cu mâinile lui gesturile nepăsării și mizeriei noastre cotidiene, îl apreciez pe cel din urmă. Poate încerci să ne redai și continuarea acestui episod...
Pe textul:
„Femeia" de Elena Balasanu
0 suflu
ContextSfera, principiul antic al întregului armonios, s-a disipat la tine în două jumătăți ce se caută delirant prin armonia de culori, din care țâșnesc roșul și violetul, culorile tari ale vieții și morții. În această căutare, jumătățile se atrag, ca într-un sărut brâncușian, mâinile se urmăresc și se unesc în căutarea androginului de odinioară, albastru celest, verdele gelatinos, agonizant, parcă toate culorile de sub cer explodează ca un curcubeu la marginea unui orizont inert. Imaginile au forță, sunt poetice până la ultimul fonem, atrag prin concretețea lor, galvanizată într-o sensibilitate specific scriiturii feminine.
Pe textul:
„Delir in doi" de AAA
0 suflu
Context