Emil Iliescu

D-nă Noemi, poziția d-voastră, pe cât de pertinentă, pe atât de diplomată și generoasă, ne aduce pe toți la un consens dorit și benefic: nevoia de feedback afectiv, pe care o are orice debutant, coroborată cu nevoia factorului tehnic, instrumental, pe care o resimte cel care este abilitat să dovedească sau să infirme valoarea unui text.
Stima și respectul meu, pentru echidistanța dovedită!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mă bucur să aflu, D-le Paul Bogdan că viitorul site-ului stă sub auspicii deosebit de favorabile prin aceste schimbări, pe care le-ați menționat. Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a participa la acest pluridialog!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-nă Elena Marcu, sunt sigur că acest dialog scris dintre noi doi nu a făcut decât să ne apropie spiritual, și nu să ne dezbine. De aceea, sunt fericit că mi-ați primit prietenia și sper ca diferențele de opinie dintre noi, pe diverse paliere, să ne unească pe viitor într-o viziune complementară și benefică pentru site-ul în care trăim, scriem și descriem o mică parte din viața noastră. Și eu vă rog să mă scuzați dacă v-am adresat vreun cuvânt care poate a trecut întâi prin orgoliul meu masculin, și numai apoi prin bunul-simț care trebuie să domine în relația dintre doi oameni civilizați.
D-lui Victor Potra îi mulțumesc pentru curajul intelectual de care dă dovadă, nu o dată, pe acest site și pentru poziția sa amicală față de mine!
Aș vrea ca aceste cuvinte ale mele să fie o punte spre detensionarea relației dintre voi doi, tensiune de care mă simt și eu un pic vinovat prin \"personala\" mea !
Cu aceiași prietenie pentru amândoi, Emil Iliescu

D-na Elena, să răspund comentariului d-voastră:
- nu am făcut nici o propunere reală, atâta timp cât nu știam ce ecou va avea în cadrul site-ului pagina mea de reflecție, și nici nu-mi pot permite să o fac, la nivelul meu de acces ;
- nu cred că puteați desprinde ca idee principală din textul meu doar faptul că mă vait că nimeni nu mă înțelege. Și știți de ce? Fiindcă eu nu am vrut să scot asta în evidență, căci nu pentru mine, personal, am scris aceste rânduri. Am spus-o și o repet, pe mine nu mă afectează în niciun fel lipsa unor comentarii pe marginea a ceea ce scriu, atâta vreme cât sunt citit. Am tras un semnal de alarmă pentru debutanții, care, poate vor renunța prea ușor la apariții pe site, în urma unor repetate trimiteri în atelier, fără o justificare autorizată;
- d-voastră nu știți ce înseamnă să acorzi sprijin moral și emoțional cuiva, din moment ce mă sfătuiți cu duioșie să intru pe site-uri de acest gen! A acorda sprijin moral și emoțional unui debutant în cadrul unei încercări literare înseamnă mult mai mult decât vă închipuiți d-voastră, sau mai bine zis, nu ceea ce vă închipuiți d-voastră! Moral, pentru că trebuie să ne punem fiecare în locul celui, care pentru prima dată încearcă să-și aștearnă pe hârtie gândurile și, mai mult, să le ofere celorlalți. Emoțional, să simți momentul deosebit de delicat prin care trece un debutant, atunci când cu nonșalanță și fără nicio explicație la subsol îi sunt trimise gândurile la un Recycle bin perpetuu;
- nu am extins experiența personală la întreg site-ul, fiindcă sunt conștient că nu sunt decât un biet pixel într-un angrenaj literar atât de vast cum este \"agonia\";
- victimă nu pot fi cu siguranță, fiindcă victime în viață sunt doar cei slabi și neajutorați și nu cred că eu corespund profilului. Persecutor nu sunt, din moment ce n-am arătat cu degetul pe nimeni, încercând doar să trag un semnal de alarmă și să expun niște motive arhicunoscute de toată lumea, dar asupra cărora din lipsă de timp poate nu s-a sesizat nimeni. Salvator pot fi. Am comentarii asupra unor texte în proză de la secțiunea \"atelier\" și voi continua să fac acest lucru cu modestele mele cunoștințe și mijloace de exprimare. Puteți citi comentariile mele la aceste texte pe pagina mea, dar nu cred că vă interesează acest aspect;
Nu știu de ce am resimțit în comentariul d-voastră un sarcasm bine disimulat și o adresare caustică, pe care nu știu dacă o merit! Dar aveți dreptate, fiecare avem motoarele noastre care ne pun în mișcare gândul și sentimentele vis-a-vis de literatură și de semenii noștri, cei ce încearcă să învețe să zboare pentru prima dată de pe zidurile înalte ale site-ului spre abisul magic al adevăratei arte. Chiar dacă nu credeți în prietenia pe site, nici în suport moral și emoțional, eu le voi acorda în continuare textelor asupra cărora mă voi opri din când în când!
Cu prietenie( cu riscul de a mi-o refuza) Emil Iliescu

D-le Norea, cred că propunerea d-voastră ca membrii site-ului, cei ce au nivelul 120 și peste acest nivel să aibă dreptul de a trece automat textele de la atelier în pagina principală. Este o idee constructivă și pertinentă, atâta vreme cât editorii sunt oameni care au trecut prin experiență și valoare peste pragul celor 120 de puncte. Vă mulțumesc pentru implicarea d-voastră !
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, textul tău este interesant prin subiectul abordat, dar o serie de greșeli gramaticale, lipsa diacriticelor în unele cuvinte, lipsa pauzei între cuvânt și virgula care-l urmează, l-au făcut greu lizibil... Va trebui să-l revezi în totalitate și să-l corectezi! Te asigur eu că îngerul nu a fost sancționat, fiindcă rolul unui înger acesta este: să ofere câteodată celui pe care-l păzește iluzia că pentru o clipă cerul s-a unit cu pământul!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Dumitru, subscriu în totalitate propunerilor d-voastră! Nici eu nu știu cum se desfășoară lucrurile în laboratorul în care editorii iau anumite decizii, dar este sigur că primul motiv al \"surghiunului\" la \"atelier\", este slaba valoare artistică a unui text. Apoi, cred eu, vin regulile orto-epice. Așa cum promiteam, am intrat deja pe un text de atelier, al lui Invio Nevis, o proză și sper că voi mai face acest lucru în viitor. Puteți vedea asta pe pagina mea de comm-uri. Dacă nu ne ajutăm între noi, altcineva nu va face asta prea curând! Totul este ca cei pe care dorim să-i ajutăm cu un sfat, să-i și acorde importanță! Dar asta depinde de personalitatea fiecăruia!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragul meu Invio, cred, în primul rând, că proza ta ar fi fost mult mai potrivită pentru secțiunea \"personale\". Sunt gânduri și sentimente pe care tu le dezvălui lumii vis-a-vis de iubirea ta! Rațiunea firescă pentru care acest text a fost trimis la \"atelier\" se leagă de modul prea simplist în care îți așterni sentimentele pe hârtie. Atunci când iubești și, mai ales, atunci când iubești și scrii despre asta, trebuie ca scrisul tău să fie acoperit de imagini poetice rare, care să purifice sentimentul tău și să-i dea o tentă de magie, de taină. Îți dau un singur exemplu: \"Părul tău strâns în coc nonșalant lasă libere fire de mătase neagră care se zburlesc pe lângă urechiușe și se lipesc de gâtuțul tău ca niște mici râuri de necunoscut\". Vorbești despre părul iubitei folosind imagini brute (coc nonșalant), când știi la fel de bine ca și mine că poeții lumii au creat adevărate capodopere zugrăvind părul iubitei, surprins în ipostaze de grație, sublime - vezi M. Eminescu - ! Cuvinte precum \"zburlesc, urechiușe, gâtuț\", spulberă aura de diafan pe care părul iubitei ar trebui să ți-l inoculeze prin toți porii, atunci când îl atingi sau îl săruți! Efuziuni de genul \"Fericire enormă îmi umple sufletul!\" nu fac decât să minimalizeze trăirea adâncă a clipei în preajma iubitei! Caută deci, să găsești cuvintele mataforă care să o esențializeze pe iubita ta, să o individualizeze, așa încât cel ce citește textul tău să simtă în suflet acest fior indicibil pe care îl oferă oamenilor iubirea.
Cu speranța că mă vei recepta ca pe un sfătuitor și prieten de acum înainte, Emil Iliescu

D-le Dumitru, nu cred că se pune problema unei contaminări aici. Textele bune, nu numai că rămân cele valoroase, dar printr-o punere față în față cu cele de la atelier, cei care au fost trecuți pe acest palier pot vedea mai bine drumul pe care îl mai au de parcurs până vor ajunge și ei, într-o bună zi, pe prima pagină. Sunt sigur, că vom asista la o revigorare a secțiunii de proză, vis-a-vis de comentariile pe marginile ei. Eu și Dl. Potra încercăm să facem primii pași...Timizi...dar sunt niște pași necesari! În ceea ce privește comm-urile din \"atelier\", aici cred și eu că trebuie făcut ceva ca măcar ele să nu rămână în afara atenției generale.
Cu prietenie pentru intervenția d-voastră!
Emil Iliescu

D-le Potra, vreau să cred că nu voi părea farseur, dacă v-aș spune că intenționam, ca după ce se vor fi terminat comentariile la reflecțiile mele, să intru la \"atelier\" și să fac ceea ce, foarte lăudabil, d-voastră ați făcut deja! Sigur, nu avem autoritatea unei valori literare, care să ne permită să dăm sfaturi, dar când trebuie să dai un sfat bun cuiva, treci peste regulile unui site. Da, vom încerca să aducem un strop de dimanism acestei secțiuni și ne asumăm din start comentariile pe care le vom face! Vă mulțumesc pentru spriritul d-voastră de inițiativă, deosebit de necesar la acest ceas!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Sunt de acord cu tine, Ramona! Iată o idee care ar trebui să stea în atenția celor care conduc destinele acestui site!
Cu prietenie, Emil

D-le Caragea, sunt de acord cu d-voastră că fiecare dintre noi se crede un demiurg, cu care a început și se va sfârși lumea! Poate că acest lucru nu este rău, stă în firea umană să tindă spre stele, iar dictonul \"per aspera, ad astra\" are, cel puțin, în planul literar o covârșitoare esență. Fiecare dorim să fim citiți, fiecare dorim să primim semnale că acele gânduri trimise virtual au ajuns sau nu în sufletele celor pentru care am scris. Nu neapărat dorim o apreciere critică din partea unei voci autorizate, ci doar un semn...Să vă dau un exemplu. Am scris o proză, \"Hieroglifele umililor\". Fiind vorba de o poveste de dragoste, bazată pe frânturi de jurnal personal, pe scrisori între eroii principali, nu mi-am făcut prea multe iluzii că va fi citită. Am primit însă un semn de la Dl. Felix Nicolau, care în câteva cuvinte mi-a sugerat să încerc să augmentez un pasaj din proza respectivă. Ceea ce am și făcut( era vorba de visul deceptiv) și pentru asta îi mulțumesc! Nu a fost un comentariu extins, ci esențial! Asta dorim noi, cei ce scriem proză, fiindcă suntem conștienți că și cei care ne citesc sunt tot oameni ca noi, cu preocupări cotidiene diverse, așa cum bine spunea Dan Cârlea, ancorați în social pe diferite paliere! Referitor la faptul că uneori refuzăm cu cerbicie să ne corectăm textele de atelier considerându-le perfecte( ce ne-am face dacă pe lume n-ar mai exista subiectivismul!) vreau să vă dau un exemplu. Am publicat \"Poveste de dragoste\". Reacția editorului în comm-ul său a fost că textul este neinteresant, că trebuie schimbat ș.a.m.d. Atunci am găsit de cuviință să-i răspund că textul nu este lipsit de dinamism, că epic nu văd ce aș mai putea schimba la el. L-am lăsat acolo, la secțiunea \"atelier\" După ce el a avut 850 de afișări, cineva l-a scos de la \"atelier\". Câteodată, nu este rău să-ți aperi cu cerbicie truda, dacă ai elementele necesare care să-ți susțină demersul! Vă mulțumesc pentru implicarea d-voastră în subiect.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, îți mulțumesc că participi la încercarea de a fi alături de cei care, asemenea nouă, încearcă să dea un sens vieții prin scris! Să sperăm că vom fi mai mulți și mult mai deschiși unul față de celălalt, în secțiunea proză. Critica întotdeauna a fost constructivă, chiar și atunci când a fost severă!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Bogza, vă înțeleg supărarea, firească, dar vedeți și d-voastră, că astăzi oamenii se mișcă din ce în ce mai repede în jurul axei lor, ca și cum ar dori printr-o combustie instantanee să învețe într-o zi, cât învățam eu, de exemplu, într-un an, poate! Ce poți încerca să mai faci, ca să convingi cititorul? Am renunțat la textele lungi, greu de digerat din punct de vedere al timpului, am apelat la fragmente, doar-doar cititorii își vor crea un minim de spațiu și timp pentru a le citi. Uneori, ca să continui un lucru început, ai nevoie și de sprijinul celor din jur. Nu pentru mine am scris aceste rânduri! Pentru mine simplul fapt că particip activ la acest site este o realizare care îmi umple sufletul de liniște! M-am referit la cei care scriu pentru prima dată. Dacă nu le vom acorda atenție, în scurt timp și acest minim de proză va dispărea. Sunt conștient, lucru pe care mi l-ați transmis și d-voastră într-un comentariu de al meu la o inițiativă de concurs, care vă aparținea, că nu am nici talentul și nici scânteia generației tinere. Vreau numai să știu că cineva le acordă o clipă de respect și puțină încredere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doru, ai dreptate!
Știu că există barierele consfințite de regulamentul site-ului (nivel de accesare, filtrul editorilor), dar trebuie ca cei care apar pentru prima dată cu încercări în proză să fie ghidați de cei cu experiență, nu expediați la \"atelier\" fără nicio explicație.
Îți mulțumesc pentru părerea ta! Emil

Dănuț, îți mulțumesc pentru răspuns! Sigur, ai dreptate, numărul poeților întrece cu mult pe cel al prozatorilor! Poate tocmai de aceea ar fi bine ca să existe editori, care să se ocupe numai de proză, dacă tot nu abundă acest palier în texte. Cât privește opinia unor avizați în domeniu, unii din ei nici măcar nu au catadicsit să-mi răspundă la un comentariu pe care l-am făcut pe un text de al lor, aici, pe site, dar să-mi răspundă la un email!
Cu prietenie, Emil

Doruleț, deși am mai spus-o și unui alt prieten drag mie, Andrei Trocea, repet faptul că aceste texte nu mă reprezintă, mi se pare tot timpul că sună simplist, banal, fără nicio urmă de poezie. Dar poate uneori așa este ea, viața noastră...De aceea am încercat să ofer și altceva decât fraze lungi și îngemănări de imagini poetice, care uneori poate plictisesc pe un astfel de site. Ca întotdeauna, tu ești printre cei mai fideli critici ai gândurilor mele!
Cu mulțumiri prietenești, Emil

Andrei, prieten drag, din păcate am să te dezamăgesc! Ultimele scrieri (cele cu tentă polițistă), nu mă reprezintă deloc și, cum bine ai recunoscut și tu, vechile teme erau mai calde și, poate, mai aproape de suflet. Dar, la un moment dat în viață, încerci să mai schimbi câte ceva, ca să nu devii prea monoton! Îți mulțumesc pentru aprecierile tale sincere și mă voi așeza la noapte sub razele steluței pe care mi-ai dăruit-o și voi visa!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, ca și tine, fiecare din noi își închipuie că poate să înșele realitatea imediată printr-un strop de ficțiune, sau că poate înlocui ficțiunea cu realitatea pură, atunci când tărâmul visării devine prea deceptiv pentru noi! În orice lucru la care trudim existențial realitatea și ficțiunea, deși stau împreună pe tronul împlinirilor personale, totuși, niciuna nu ar putea deveni certitudine fără Credință!
O proză lucidă și tandră în același timp, despre ființă și ființare!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Paula, întrebarea ta este a fiecăruia dintre noi! Dacă reușim să ne desprindem de retina amăgitoare a timpului și să ne privim cu ochii minții, vom reuși să descoperim în noi un univers de trăiri și sentimente miraculos, tainic. Numai așa vom putea ști cât din aura noastră trebuie să o dăruim oamenilor din jur și ce mirabilă sămânță trebuie să o răsădim doar pentru noi, în grădina sufletului.
Ai posibilități creative, care-ți permit să treci de la \"personale\" la proză pură!
Cu prietenie, Emil Iliescu