In marea mare

Dragul meu Invio, cred, în primul rând, că proza ta ar fi fost mult mai potrivită pentru secțiunea \"personale\". Sunt gânduri și sentimente pe care tu le dezvălui lumii vis-a-vis de iubirea ta! Rațiunea firescă pentru care acest text a fost trimis la \"atelier\" se leagă de modul prea simplist în care îți așterni sentimentele pe hârtie. Atunci când iubești și, mai ales, atunci când iubești și scrii despre asta, trebuie ca scrisul tău să fie acoperit de imagini poetice rare, care să purifice sentimentul tău și să-i dea o tentă de magie, de taină. Îți dau un singur exemplu: \"Părul tău strâns în coc nonșalant lasă libere fire de mătase neagră care se zburlesc pe lângă urechiușe și se lipesc de gâtuțul tău ca niște mici râuri de necunoscut\". Vorbești despre părul iubitei folosind imagini brute (coc nonșalant), când știi la fel de bine ca și mine că poeții lumii au creat adevărate capodopere zugrăvind părul iubitei, surprins în ipostaze de grație, sublime - vezi M. Eminescu - ! Cuvinte precum \"zburlesc, urechiușe, gâtuț\", spulberă aura de diafan pe care părul iubitei ar trebui să ți-l inoculeze prin toți porii, atunci când îl atingi sau îl săruți! Efuziuni de genul \"Fericire enormă îmi umple sufletul!\" nu fac decât să minimalizeze trăirea adâncă a clipei în preajma iubitei! Caută deci, să găsești cuvintele mataforă care să o esențializeze pe iubita ta, să o individualizeze, așa încât cel ce citește textul tău să simtă în suflet acest fior indicibil pe care îl oferă oamenilor iubirea.
Cu speranța că mă vei recepta ca pe un sfătuitor și prieten de acum înainte, Emil Iliescu