Stoica Nicolae Ciprian

Ai fost acolo, o bucurie imensă, o iubire perfectă, o libertate nemaiîntâlnită. Am mers pe urmele tale, cu capul plecat în perna unei iubiri orbitoare. Magia ta îmi pulsa în vene și fiecare clipă era

“Atât de rapid… Totul s-a mișcat atât de rapid. De ce am gândit și de ce gândesc aceste gânduri? Aș vrea să îi cunosc nebunia, dar nu cred că pot să o mai cunosc acum. Ca întotdeauna am spus ce

Silfidă și mirifică. De ce o privesc așa? Este o femeie care mă lasă mut, mă seacă de cuvinte și mă face să mă blochez… o secundă. Pășea pe pământ sau nu? Avea un mers incredibil. Era ca

Peste drum era un bar. De când îmi doresc să mă duc să beau singur într-un bar de rockeri. Poate îmi fac niște prieteni cu barbă. Nu mă gândeam decât la ea. Cum putea un om să iubească și apoi să

Amintește-ți de mine. Sunt cel care îți lasă o pată de fericire, pe față. Cel care te face să zâmbești. Copilul care a făcut jocul de ieri, Băiatul care a plâns din vise, Bărbatul care nu a depus

Am deschis ușa la baie. Un sunet de duș se auzea și nu înțelegeam cine este în casa mea. Eram năuc de la somn și aproape uitasem ce se întâmplase seara trecută. În cabina de duș erau semne de ființe

Dimineața asta m-am trezit obosit. O melodie mi-a răsunat toată noaptea în minte. O voce de femeie îmi spunea cuvinte frumoase. Erau cuvintele tale reinterpretate de mintea mea.

Parcul era plin de lume. Oamenii mergeau în grupuri mici. Ea era atât de lipită de sufletul lui, că nici nu se mai distingeau unul de celalalt. Părea că o cară cu totul. Oamenii se uitau și

Respir aburul tău, cu lacrimi de fericire, cu gânduri împrăștiate și obosite. Te doresc lângă mine, să te ating, să te țin în brațe, să mă simt comun în fericirea mea unică. Ești departe.

Am visat destul azi. Lupta cu realitatea și cu lumea nu se termină niciodată. Afară era o ploaie nebună. Lumina abia intra în cameră. Am vrut să deschid ochii. Lângă mine era ceva cald și moale.

Dă-mi voie să țip, să strig ce simt, să urlu de durere și de fericire! Dă-mi voie să pot spune lumii ce simt, să spun lumii cât de frumoasă ești în ochii mei, cât de fericit sunt cu tine. Dă-mi

Își aprinse o țigară. Era a doua. Flacăra brichetei era înclinată de vânt. Se gândea la viitor. Totul depindea de Ea. Era atât de frumoasă în tot ce era Ea. El încerca să găsească soluții pline de

Se arată dimineața stingheră printre pleoapele mele. Azi este ziua în care te voi vedea, voi fi cu tine, voi privii fără sfârșit în ochii tăi. Drumul pare atât de lung. Mă simt ca și cum aș lupta

Zile sunt de când mă culc cu tine în gând. Somnul se trezește singur și mă privește din afară cum zâmbesc. Mă liniștesc cu gândul la tine și spun vise cu voce tare. Ce este oare această stare de

-Cum stai cu Sufletul? -E pe marginea unei prăpăstii. E plin de fericire și bucurie. E plin de viață și oboseală. Nu îi este frică de nimic. -Ai grijă să nu cadă. E drum lung până jos. -E fericit.

Din clipa în care te-am cunoscut, lumea mea a devenit nouă. Căutam, fără să știu ce caut. Alergam, fără să știu de ce. Priveam lumea prin ochi care nu vedeau bine. Acum lumea mea are culori,

Acum. Acum trebuie să ajungă. Sau poate acum. Mă sună? Îmi scrie? Am împachetat inima și sufletul în o cutiuță atât de mică. Nu știu ce a fost în mintea mea. Și nici nu știu cum a încăput inima mea