Stoica Nicolae Ciprian

Privesc fine umbre de mătase, Șiroaie de zulufi, înnebuniți de vise, Atingeri de aer și pufi divini, Raze de soare, înecate în fericire. Erau idei și umbre cu praf de cenușă, Ușa închisă, o

Vreau să vină ploaia, Să spele tot veninul, Să facă totul cum era odată, Frumos și bine. Vreau să fiu cu tine, Pe malul unui lac de bine, Să pălmuim apa cu vise, Făcând unde pe apă

În genunchi, Pe pietre ascuțite, Las capul în jos, Spălat cu lacrimi din izvorul ochilor, Mă închin la tine, Nemișcată statuie de marmură, Înger alb, lucios si rece. Cu sânge pe

Pe placul tău, privesc pământul, Cu plămânii și inima alergând. Capul plecat peste margine de stâncii acuțite, Peste cuțit din inima ta, Mă sprijin. În genunchii cu vopsea roșie, Ar nisipul

Cum să uit frumosul zâmbet, Să nu mai cred că buzele tale se odihnesc Pe buzele mele? Cum să zbor fără aripile tale, Fără vise din gând, Pe nori fără aer pulsând? Cum plătesc greutatea

Vorbește cu tine in minute, Disperarea e trecătoare prin mine, Am lac limpede de gânduri, Și mâine e calm și e bine.

Sunt Eu, Sunt eu pe pajiști nebune, Cu ochii legume, Cu vise prăjite, pe nori făurite. Sunt Eu, Vinovat de muște și goange, Călare pe mușchi și Te rog trage! Sun Eu, Apăsat de gânduri

Singur, Simt că planul ăsta mă duce departe Simt că pierd controlul asupra lumii mele, Simt că nu există pauză la gândul meu, Simt… Singur, Am uitat să îmi iau medicamentele, Am uitat că azi

Lacrimi de oțet Îmi pare rău că am pierdut iubirea până la sfârșitul timpului, Îmi pare rău că am pierdut iubirea fără nici un motiv, Îmi pare rău că am pierdut iubirea fără să știu de

Demonii înțeapă cu bețe dureroase. Simt cum îmi doresc să mă duc spre ei, Mă aplec mai mult în pământ, Lumea nu mai are fericiri, Doar demoni din noapte care vin, Și mă apasă, în stomacul

     Azi, e ieri și ieri e mâine. Mă simt sufocat de dor. Un dor nebun de a îmbrățișa stabilitatea. Un dor nebun de a ține în brațe iubirea. Ești a mea pentru o secundă. Aș fi dorit să fii a mea

Nu ai apucat sa spui, Nu am apucat sa spun. Erai atât de lipită din dragoste moale, Eram atât de dornic de sărutul din poale. Si nu ai spus "Nu" cu buzele tale, Și "Da" l-ai lasat, o umbră, să

Am “gând”… Am “gânduri”, și asta nu este bine. Mă aflu printre oameni și nu e bine să gândești. Au învățat ce se întâmplă dacă toți gândesc, dacă toți au vise… totul devine un haos. Acum au

   Ce frumos ar fi daca ochiul tau ar purta mesaj pentru mine! Mi-as dori sa fie adevarat. Mi-as dori sa stiu ca te gandesti la mine mult, ca sunt acea piatra mare care iti tulbura apele limpezi si

- Ce ai mai gătit azi? Peste undele de aer, așteptam. Și totuși, nu mă așteptam să răspundă. Chipul acela și corpul ei interzis mă făcea să visez ceva interzis. Mintea îmi spunea că este

Am gheață-n buzunare, Privire pierdută-n zare, Margini neatinse de vară, Pe râuri întinse, amare. Prin piscuri cu verzi frunze, arse, Plimb aerul, stins, între aripi. Scriu râuri din minte

Prin ochii tăi văd cerul, Perfectă lume, Peste un os de pește ascuțit în gât. Scai de gânduri și trăiri semețe, Adunate peste timpul cu multe fețe. Nu-s lacrimi inutile, Nu-s vise sparte-n

Ochi verzi tulburi, Îmi sapă flăcări în minte, Prin sticlă de lacrimi, Abur din zâmbetul tău îmi încețoșează gândul, Devreme, Din glasul surd al primei priviri. Arunc cuvinte cu

Mă întrebam iar “de ce?”. De ce să fac ceea ce o să fac? De ce nu vede lumea prin ochii mei lumea așa cum o văd eu? Nu e așa de imposibil. Am aflat că există iubiri imposibile. Ceva nou nu am