Stoica Nicolae Ciprian

O alee pe care merg cu tine de mână, azi , nemâncat de iubire, obsedat de poza cu chipul fericirii perfecte. Am privit tatuajul tău cu însemnătate ascunsa. Semnul ăla înseamnă... atît de multe dacă

Cum ar fi dacă alături de mine ar fi sufletul tău ? Dacă aș avea o iubită de vârsta unui copil, care să alerge prin cearșaf și să mă umple de sudoare nebună? Pe partea nebună aș prefera să vină spre

Lume fără punct fix, lumini ca fluturi dezlipiți din parbriz, continuăm bezmetici prin vidul cuprinzător a tot o călătorie vectorială, fără să înțelegem, fără să mai sperăm simplul din copii.

Am mai auzit o dată cu bate inima mea în gât. De unde să încep firul gândului. La cine mă gândesc acum când am terminat cu sentimentele? La timp, la oameni, la mine. A fost odată ca niciodată un

Vorbea cu mine? Mă și mira atitudinea ei de conducătoare a tribului în care mă aflam. Nu mai înțelegeam dacă tot ce conta pentru ea eram eu, sau doar adunarea asta de oameni pixelați și colorați

Nimeni nu știe, nimănui nu-i pasă. Suntem în locul mort al sufletului nostru. E modul nostru de a trăi, fără access la ființa divină. E trist... fără iubire, fără tot... cu gânduri grămadă și vise

Cuprindeam cu mâna un trup ca o nuielușă. Slab și livid de emoție, încă nu îmi reveneam din șocul invitației. Am avut curaj să o invit la dans și asta îmi consumase mai mult decât trebuia din

Ai văzut o fantomă care se uită în ochii tăi, își dă importanța cuvenită, se uită în sufletul tău și cu nonșalanță și bucurie pleacă spre alte necunoscute? Normal că nu, cine ar fi atât de dus, sa

Ai scris vreodată scrisori pentru cineva pe o hârtie? Să scrii cu grijă, fiecare cuvânt calculat, fiecare cuvânt să spună tot ce vrei să spui... Să aștepți apoi răspunsul, zi de zi, să te stresezi cu

Să te învăț cum să vezi lumea, să mă înveți cum să văd lumea? Și ce dacă ai mâinile un pic reci, și pline de pasiune, Eu am ochii plini de tine, dar, ochii tăi dansează peste mine.

Azi, cu gândul alergând mai rău ca trupul, cu liniște negăsită și cu nervi întinși, am încercat să vorbesc cu mica mea chinezoaică. Am așteptat să vină de la servici și m-am așezat la discuția cu

Îți era dor de mine? Gânduri în locuri cu liniște mi se împrăștie și nu știu unde și cum să mai apuc o idee nebună ca să o întorc spre mine. E rece, și fiecare din noi ajunge

Un scaun ordinar, negru, pe care stă un om plin de urme ale timpului. Vecina lui de scaun privea cu trsitețe în gol, lăsând discuția să curgă ca un râu de munte lin. Și ce dacă era vorba

Galbenul din tine merge spre un zid, Dinozaur magic se zbate livid, Și șerpi fără aripi colcăie timid, În rime pereche izbite de-un rid. Eram eu, același, cu aripi în poză, Cu timpul, ca

“La mine privești tu?” Mă uitam la mine cu ochiul minții și ămi dădeam seama că probabil arătam comic și cu privirea încrucișată de uimire de ea nu își mai lua ochii de la mine. Făcea pași mărunți și

Râu de tulpini și noapte, Sărut parte din tine fără șoapte, Deșarte, departe. Copil de piersică, cap de pisică, Am toate, Sub cer de galben și soare de lume, Negru de pică. Scap fără rost

Copil frumos cu privirea strălucitoare, în fiecare clipă mă străduiesc să te țin sub drogul fericirii, să pot și eu în egoismul meu să savurez ochii tăi superbi cu zâmbetul pictat pe ei. Azi am

Am intrat să îmi cumpăr ceva de mâncare. Nimic neobișnuit, dar somnul meu era nefacut demult, ca un pat șifonat de coșmaruri. Eram un drogat al lipsei de odihnă. Ce ciudat mi se păreau toate în

“Lasă-mă să scriu!” Și gândurile aleargă. Am fost în brațele tale, și m-am topit. Am simțit cum părți din sunt unt moale de plăcere și ochii tăi închiși mi se lasă pradă în iubire. Cuvinte

Altarul din ploaie, cu muzica nouă fără cusur, Mă face să fiu cu tine. Soare e sufletul meu Cu tine tot timpul. Celulă din mine este

Lacrimi pe care nu le mai am sunt așezate într-un șir de regrete. Le las acolo, pe ața timpului și încerc să mă gândesc cum s-au stricat toate firele așa, doar pentru un motiv. Lângă un bloc

O cameră goală. Un om cu mintea alergând prin trecut și prezent, agățându-se de vis și părăsind realitatea, stă cu capul plecat, privind podeaua. E rece în cameră, dar transpirația umedă îi

Pășeam pe un pământ roșu și deșertic. În depărtare se vedeau cladiri dreptunghiulare multe și un cer plin de soare. Soarele privea spre noi, o gloată de oameni mici și neînsemnați. Îmi aduceam

A fost odată ca niciodată... Te-am amăgit cu începutul ăsta de poveste pentru a te face să te simți într-o lume aparte, plină de prințese și prinți, cu aventuri colorate viu și cu povești de