Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Biserica lor

Th

4 min lectură·
Mediu
Pe partea asta a drumului pare să nu fie nimic. Era un drum plin de curbe și plin de pericole, deși era doar o zona cu dealuri mici. Era lângă mine un înger care mă privea și ma pândea în tăcere. Ochii ei albaștrii erau plini de un întuneric mistic, și știa că mă pierd în ei. Ea știa că sunt atras de întuneric. Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, albastru regal, cu mici broderii, largă. Conduceam cu o mână între picioarele ei și îi atingeam locul ud. Nu mai avea de mult chioții pe ea. Era o seara răcoroasă de vară, o seară din acelea în care poți trage aer în piept și simți că trăiești. Ne îndreptăm spre munte împreună, dar ceva îmi spunea ca nu o să ajungem acolo fără să facem dragoste. Tensiunea era prea mare. Degetul meu intra în umezeala ei și simțeam tremur, simțeam fiecare colț din intimitatea ei, simțeam în minte acea moale gaură încinsă în care mi-aș găsii liniștea și împlinirea.
Drumul părea pustiu. După o curbă cu colțuri a apărut în fața noastră o intersecție cu un drum mai puțin circulat, și în acea intersecție un loc ca o biserică, cu bănci pe margini, în care puteai să stai. Am oprit mașina. Îmi simțeam falusul cum e gata să explodeze și ouăle îmi ardeau de tensiune. Am luat-o de mână și am mers la una din bănci. Pe drumul principal apare o mașină rară cu farurile aprinse. Trece mai departe. M-am așezat acolo pe bancă și am pus-o să se așeze în poala mea, înfiptă cu umezeala ei în mine. Nu a vrut așa. M-a îmbrățișat cu picioarele și s-a înfipt în mine, cu limba în gura mea. Pe drum a mai trecut o mașină care ne-a făcut să ne oprim un pic. Nu se vedea nimic din ce se întâmplă. Doi iubiți care se țin în brațe. Ea îmbrăcată... îmi acoperea cu rochia pantalonii în vine… Era așa de excitant! Dacă ar știi ei ce se întâmplă. Dacă ar știi cei din mașina care trece acum Minunea ce se întâmplă între noi, ar fi atât de invidioși.
Stătea cu gura ancorată în gura mea, cu cleștele ei moale mă îmbrățișa cald și umed. O simțeam în interior, fiecare vinișoara din ea care pulsa pe tăria mea. Se ridica si se lăsa în mine încet. Mâna mea o strângea de coapsă și o moale rotunjime îmi încânta palma. Cealaltă îi gâdila sfârcul. Am văzut că știe ce vrea. Părul ei se vărsa peste mine. Am supt un sfârc și a început să mărească ritmul. Nu mai rezistam mult, dar o simțeam că și ea venea cu orgasmul atât de aproape. Avea un geamăt scump în respirație care mă excita mai rău. Am simțit cum mă strânge cu cercul ud al ei și cum pulsează. Orgasmul îl obținuse din sfârcul din gura mea, din tăria mea care acum se descarcă în ea pulsând căldură și lichid cu iubire.
Nu a plecat. A rămas în mine. Am început să vorbim așa uniți, calmi, ca și cum lumea era normală așa cu noi uniți. Mă uitam în ochii ei și vedeam strălucire de stele. Vorbeam și se mișca ușor în sus și-n jos să mă întăresc iar. A reușit repede și din vorbă în vorbă, mă călărea iar, mai cu pofta, mai plăcut. Pe ouă mi se scurgea lichidul iubirii noastre, cald, încet. Eram indiferenți la alte senzații. Nu eram atenți decât la ceea ce era între noi. Am prins coapsele ei și am apăsat-o în mine, să stea așa, să se oprească un pic pentru că deja eram gata a doua oară, și, apoi, vroiam să stau în ea cu totul cât mai mult. Era excitată maxim. Se mișca încet acum, în sus și-n jos, cu curul ei bombat și sexy. Stăteam tare și încercam să rezist cât mai mult pentru ea, să o duc pe ea pe culmi a doua oară. Simțea cum fiorul orgasmului îi urca spre creier. Eram atât de excitat, gata să explodez. A început să suspine de plăcere. O adoram, cu felul ei în care știa să își obțină singură orgasmul. Îi înfulecam sânii cu pofta și fără să mă satur. Îmi plimbam mâinile amândouă pe fundul ei rotund, trăgând de cele două părți moi, masând ușor. Simțeam cum se apropie orgasmul ei, eram pregătit. Am terminat împreună cu sunet tare și excitant. O mașină a trecut iar și ne-a luminat fericirea. Am urcat în mașina noastră și am plecat să facem dragoste la hotel. În locul acela a fost biserica iubirii noastre. Păcat ca nici unul din noi nu crede în biserică.
00926
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
774
Citire
4 min
Versuri
4
Actualizat

Cum sa citezi

Stoica Nicolae Ciprian. “Biserica lor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stoica-nicolae-ciprian/poezie/14166159/biserica-lor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.