Emil Iliescu

Jack, tu ești, ca întotdeauna, un cititor prețuit pentru mine! Asta fiindcă ști să fi atent la detalii și simți derularea epică. Observațiile tale nu fac decât să mă încurajeze în demersul meu literar.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, nu trebuie să te întristezi! Întotdeauna cei dragi, fie că este vorba de oameni sau de animalele noastre binecuvântate, rămân în suflet, ca o neprețuită amintire.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni-Lorei, iată că cineva se gândește de acolo, de departe, la ceea ce mai înseamnă azi cuvântul România. Întotdeauna arta a știut să apropie sufletele îndepărtate, să aducă acea catharsă care alină, mângâie, dar, iată, poate și să biciuie tarele unei lumi scăpată de sub control, cum esta cea românească de astăzi.
Felicitări, pentru darul pe care ni l-ai făcut!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, mirosul acela dulce-amar este mirosul cu care iubirea ne prinde de fiecare dată în lumea ei de taine și culoare. Dulce, pentru că ne face să ne simțim asemenea zeilor gustând din ambrozia primului sărut. Amar, ca și ultimul semn, pe care doi îndrăgostiți îl fac atunci, când peste sufletele lor coboară vălul de regrete al despărțirii. Eroii tăi au trăit pe rând această dublă senzație. De speranță, înlănțuiți în acel dans ireal. De regret, când el a vrut să se piardă pe aleea aceea, ca lumina unei raze scufundată în noapte.
Splendidă sintagma dublă, pe care ai folosit-o într-un moment de răscruce al destinului eroilor tăi: \"Mai avea puțin până la alee și o rază, în care el nu crezuse niciodată, îi șoptea să se întoarcă. Era gândul ei, care îl ajunsese din urmă\".
O poveste de dragoste împlinită. Un poem în proză dedicat celor care cred în existența sufletelor-pereche. O scriitură fină și indicibilă, ca și sentimentul care a animat-o!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Leonard, știu că stilul meu de scris, uneori deosebit de încărcat, este un impediment pentru cel care citește. Dar nu cred că îl voi putea schimba vreodată. În ceea ce privește detaliile picante, nota ușor hâtră a unor descrieri, nu cred că ele puteau să-și găsească locul aici. Vei vedea, mai departe, că Chatham și omenirea, în general, se aflau într-o situație limită. De aceea am apelat la acest stil ușor vetust, ca o fotografie alb-negru a unei expediții, pierită sub ghețuri și vremi...
Îți mulțumesc pentru observațiile tale!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Noemi, sigur că rana lui Colț de stea a fost una profundă, care în timpul celor șapte ore de viscol l-a făcut să piardă foarte mult sânge. Eu sunt un mare iubitor al câinilor, de aceea poate că nu am avut acasă, la curte, niciodată mai puțin de trei câini, de obicei ciobănești. Cu siguranță că spiritul lui Colț de stea se va regăsi în povestea mea, mai departe. Mulțumiri pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anamaria, nu trebuie să te întristezi prea mult pentru că textul tău nu a întrunit aprecierile de rigoare ale celor abilitați să le dea. Este un text minunat, ca însăși ideea care l-a făcut să crească printre cuvinte, ca o floare frumoasă! Singurul lucru pe care ai putea să-l retușezi este eliminarea acelui \"reținută\" din sintagma \"reținută la pat\". În rest, proza este una sensibilă, ca și lumea copiilor ce ne înconjoară. Imagini pline de lirism și esență epică, precum:
- \"Nu trebuia decât să-ți duci mîna la ochi, să te ferești de soare. Coborâse binișor pe cer dar încă strălucea deasupra corturilor mari care ascundeau sub ele toate culorile circului\";
- \"În față se întindea parcul din care teii, salcâmii și castanii îi șopteau mereu câte ceva despre anotimpuri... Îi plăcea să le privească trunchiurile puternice imaginându-și povești... una pentru fiecare copac... Mai avea multe povești de inventat...\";
Cu prietenie, Emil Iliescu

Virginia, îți mulțumesc pentru cuvintele tale! Știu că vin din suflet și se așează peste durerea mea ca o catharsă, de care cred că voi avea nevoie până ce voi trece și eu dincolo...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mihaela, textul tău conține o idee deosebit de interesantă și actuală: omul se poate dezbrăca de convenția zilei, poate renunța la învelișul material al existenței sale și totuși să se considere liber? Fiindcă realitatea de zi cu zi, îmbrăcămintea, hrana, sunt repere pe care nu le putem depăși doar prin propriul nostru liber arbitru. Suntem închistați de reguli și cutume, de evoluția modei, în dorința de a arăta trendy, de dicotomia carnivor-vegetarian ș.a.m.d. Tu ai găsit calea de ieșire din starea de necesitate prin îmbrăcarea învelișului unei sfere, libere să se rotească oriunde și oricând va dori. Poate că într-un viitor nu prea îndepărtat vom fi sfere gânditoare, ce se vor intersecta cu stelele și cu alte lumi posibile. Un text curat, cu valențe literare deosebite(\"Aveam de gând să alung praful din cameră, să las să intre aerul curat al libertății care să-mi împrospăteze fiecare celulă din corp, fiecare țesut îmbătrânit de vreme, fiecare rid ce se ivea timid sub ochi. Aveam de gând să profit de această ocazie care mi se oferise, mai ales că nu trebuia să plătesc nimic\").
Cu prietenie, Emil Iliescu

Elena, textul tău, are un fir epic ce ne preocupă pe fiecare dintre noi: ce urmează după viață?
Din păcate, proza ta a ajuns la \"Atelier\", cred eu ,din următoarele considerente:
- lipsa diacriticelor, care face greu lizibil textul;
- multe greșeli de ortografie: trebie(trebuie), nich(nici), terceau(treceau), l-af(l-aș);
Există și semne că trebuie să scrii pe mai departe ( \"corpul meu a devenit doar o umbra, care a inceput sa se destrame, sa se transforme in mici stelute argintii, care se ridicau dansind spre inaltime si licarind dispareau in neant\"), așa cum îți dictează inima, dar fiind atentă la aceste detalii de mai sus, care, nerespectate, micșorează valoarea unei proze.
Cu prietenie, Emil Iliescu

\"La ce bun...oare la ce bun toată zbaterea oamenilor de a-și complica viața când o asemenea clipă...simplă...gratuită, îți poate aduce atâta bucurie.Trebuie doar să vezi și să simți, oricum momentul e trecător și-l poți întâlni doar la ceas de taină...într-o noapte deosebită...\".
Proza ta, Iulia capătă cu fiecare fragment statutul de viață care-și cere dreptul la a fi trăită. Ana, mult mai bogată sufletește acum, avându-l pe Andrei speranță și țel în viață, iată, poate să viseze. Desigur, că uneori în visele noastre există ca și în viață alb și negru, zbor și prăbușire. Dar ea este o femeie de-acum puternică, înconjurată de părinți care o pot face să uite trecutul. Nu o lăsa să i se întipărească însă în suflet sintagma: \"Ceasornicul timpului nu se oprește și nici nu se întoarce, iar acea lume, a copilăriei, va rămâne doar în sufletele lor\". Ceasornicul copilăriei bate odată cu inima, oricât nisip s-ar fi scurs din clepsidră...și uneori se poate întoarce. Și asta poate însemna foarte mult pentru o femeie singură ca ea! Aștept întâlnirea cu Roland!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Narcis, viața în deșert este una inițiatică. Micul tău prinț va învăța mai repede decât credea ce este sudoarea, sângele, suferința. Dar eu cred că asta îl va întări, așa că aștept urmarea acestui text compact, care păstrează printre rânduri culoarea locală, mirajul oazelor tot mai îndepărtate și atingerea veșniciei...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Vorbele tale nu sunt simple vorbe în vânt, George! Ele au fost stârnite de un sentiment, care nu te-a părăsit și, pe care, cu siguranță, că-l vei mai descoperi în alți ochi, tot sub aura tainică a unui alt blând apus. Îmi place cum îți așterni trăirile pe șevaletul cuvintelor. Aștept să te mai citesc! \"Atelierul\" este o treaptă necesară, pe care cu toții am pășit odată...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Voi face la fel ca voi, bunii mei prieteni, și cu scuzele că mă abat de la regula bunului simț, aceea de a vă răspunde separat, mă încumet să spun și eu doar atât: pe toți copiii ca Luca și Cosmin, Bunul Dumnezeu să-i păzească în pacea Lui adâncă, cu mila Lui nemăsurată și în dreapta Lui judecată!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Gabriela, din păcate, numărul celor aflați în situația lui Luca crește alarmant de la an la an. Noi nu putem decât să le trimitem un gând bun și o mângâiere, tăcută și umilă, așa cum le este și durerea. Mulțumesc pentru rândurile tale sensibile!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Marian, metafora copacilor cu suflet face din textul tău un fragment plin de lirism. Nu numai prin numele proprii pe care aceștia le-au împrumutat de la oameni(Matusalem, Junior, Falnic, Roșiatica), ci și prin faptul că sufletele de clorofilă se bucură sau suferă la fel ca noi. Din păcate, textul tău are și o pildă amară: oamenii nu văd în natura care îi înconjoară decât un mod de a-și satisface nevoile, uneori egoiste, meschine: \"Așa a fost de când lumea. Suntem creați ca să oferim desfătare și umbră, unii dintre noi avem rod, iar când ne doboară suntem puși pe foc pentru a le încălzi sufletele reci ale acestor Vietăți-în-două-labe\".
Un text pilduitor, scris bine, cu mici greșeli inerente(înfige, nu înfinge), care, corectate, pot da scrisului tău forță epică.
Învățătura dată de Matusalem celorlalți copaci poate fi pilduitoare și pentru noi, oamenii: \"Când vor fi doborâți, să fie falnici și mândri deopotrivă\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text miraculos, care face sufletul să se plece în fața inocenței copiilor, care, iată, desoperă tainele lumii, printr-o contopire magică cu poveștile! Așa este, Victor, noi, oamenii mari, am uitat să visăm la lumina blândei lune și de aceea suntem \"fără povești\". O proză de forță, cu o îmbinare exactă, echilibrată, între planul realității nude și cel al Templului de Aur, unde sufletul își regăsește liniștea interioară, contopindu-se cu admirația cosmică.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Tincuța, îmi cer iertare dacă textul meu coboară peste sufletul tău din nou vălul tristeții, dar așa am simțit eu, atunci când am citit scrisoarea lui Cosmin. Că trebuie să scriu această proză! Necunoscând nimic despre boala lui, am încercat să-mi imaginez, puțin câte puțin, tot ceea ce a însemnat pentru el durere și neputință!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, sufletul acestor părinți este și va rămâne întotdeauna o rană deschisă. A fi alături de ei cu un cuvânt de îmbărbătare sau cu un gând bun, este semnul că oamenii încă mai cred în prietenie!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doru, copiii, singurele raze într-o viață uneori nedreaptă ne privesc de acolo de sus și ne mângâie cu amintirea lor. Un gând prietenesc pentru tine de la un umil pământean!
Cu drag, Emil Iliescu