Emil Iliescu

Ramona, prin sertarele văduvite de vreme ale sufletului, găsim, ori de câte ori ne dorim asta, imaginea caldă a Bunului sau a Bunei. Textul tău este ca o caligrafie veche. Un bătrân înțelept, un armăsar năzdrăvan și un copil chinuit de întrebările lumii. Toate rămân ca flăcările deasupra comorilor tainice...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iulia, singurătatea este o amantă perfidă! Oricât am vrea să ne unim uneori destinul cu ea, vine clipa când vedem cât de greu este să purtăm același monolog interior, tragic, fără ca nimeni să ne audă, să ne răspundă...
Și atunci înțelegem cât de mult înseamnă pentru noi semenii noștri, ce mult contează pentru noi dialogul, fie el și în contradictoriu, pe care îl purtăm cu ei. Ai dreptate, oricât de mult ne-ar amăgi singurătatea va trebui să ne adaptăm, să respirăm ca ei, să simțim ca ei, să suferim și să ne bucurăm ca ei, și să încercăm să murim un pic cu fiecare dimnieață...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anamaria, sufletul nostru, adesea răscolit de umbra zilelor în calendar, are nevoie, uneori, și de povești de demult. Și dacă ele găsesec adăpost de vreme rea și în inimile celor ce le citesc, asta înseamnă că lumea veche a satului românesc nu a murit de tot!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ramona, Ilarie este personajul de forță al acestei proze, desprinsă din vechi mituri populare. Anuța este oglinda fermecată, și numai în apele ei vom putea desluși trăsăturile calde ale pădurarului. Ea va fi totuși elementul de echilibru al acestei proze!

Emil, mă bucură atenția cu care mă citești și voi căuta să renunț la recurența cuvântului \"răzlețit\". Oricât ai încerca să corectezi un text, înainte de a-l pune pe site, tot mai există carențe! În ceea ce privește \"costeliv\", am vrut să rețin sensul figurat al acestui cuvânt( arid, sec, sărac), ținând cont de faptul că odată ce părăsești zona deluroasă tradițională, cea a Prahovei, și intri în Ialomița dealurile își pierd din ținuta lor impunătoare, devin mai sărăcăcioase, mai slab definite. Cât îl privește pe Codrin, va apare și el la vreme potrivită...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, iubirea este întotdeauna imprevizibilă și nu ține cont de diferențele de vârstă. Va fi o poveste de iubire simplă, dar în același timp profundă, cum numai în lumea satului se poate înfiripa. Va fi o proză care și-a tras seva din eresurile și vechile credințe populare.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Prințesa ta, Călin, este făptura apelor. O iubită dorită, închipuită, dar întotdeauna atât de greu de atins! Căci tot ce este plămădit din apă scapă gândirii noastre. Ea apare și dispare ca mreana zvârlugă din unda răcoroasă, te atrage, pentru ca apoi să dispară înșelător, încât nu ști dacă a fost nălucă sau aievea. Ea știe toate tainele lumii: numele peșterilor, unde se pierde ecoul numelui ei, atunci când o strigi, vizuina ursului, în care îți apleci visele peste himera iernii, sperând ca primăvara următoare să le găsească rodind, pasul în buiestru al cailor, când își apleacă gâturile albe în apă, să-și ostoiască setea de drumurile, pe unde i-ai purtat în căutarea pașilor prințesei.
O proză delicată, amăgitoare întru cuvânt, ca și visul, ca și dragostea...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, înțelepciunea eroinei tale(\"Știa de acum că doar dragostea ei sinceră și dezinteresată pe care i-o purta fără să-i ceară ceva în schimb îl va salva din vâltoarea neîncrederii care îl stăpânea și îl determinase să își dorească drept haină singurătatea\")s-a născut în vis. Ea va trebui însă aplicată relației dintre Ea și El pe tărâmul uneori nesigur al realității. Intuiesc că bărbatul poartă în el aura singurătății ca pe singurul mod de a simți și a înțelege lumea. Este greu să faci dintr-un om retras în turnul său de fildeș un îndrăgostit nebun. Eroina ta va trebui să găsească acea cale prin care să-l facă să înțeleagă faptul că nici singurătatea, nici arta, în cazul în care el ar fi poet, sau pictor, sau muzician( trăsăturile pe care tu i le-ai oferit mă duc cu gândul pe acest palier), nu îl vor ajuta niciodată să înțeleagă pe deplin ce înseamnă atingerea unui suflet care te dorește din toată fibra alcăturii sale de carne și sânge. Marius avea dreptate! Există asemenea clipe de iubire care te pot neantiza, în care să poți spune că iubești acoperind de gest și sens fiecare literă miraculoasă din acest cuvânt magic: \"iubire\"? Poate tu ne vei da în continuare speranța de a mai crede într-o asemenea dragoste. Poate însinguratul bărbat, când se va descătușa de fiorul indicibil al visului său, va înțelege mesajul femeii de lângă el și gestul Patriarhului nins de sfințenie și vremi va fi unul profetic, împlinitor. Un text blând ca o șoaptă de îndrăgostit, cu o putere de a evoca stări psihologice pictate cu mână de artist.
Cu prietenie, Emil Iliescu
P.S Știu că fiecare din noi renunță greu la cuvintele pe care le oferă cititorului său, fiind vorba de cuvinte modelate cu sufletul, dar pentru frumusețea acestui text poate ar fi bine să renunți la acel \"sorta\" din debutul prozei. Mi se pare neavenit în furtuna de sentimente și culori pe care textul le oferă cu dărnicie. Este doar o părere personală!

Invio, iată, ce drum ai străbătut ca să ajungi de la \"Lipește-te de mine\" de la \"Atelier\" și până aici! Dar a meritat! Un drum care ți-a maturizat scrisul, ți-a oferit darul minunat de a crea imagini deosebit de lirice în grădina rigidă uneori a prozei: \"Din păcate și tu știi asta, și îți vei retrage plasa și vei pleca, lăsându-mă să cad în gol, până mă voi agăța în cădere de sufletul tău cu o gheară nevăzută\" sau \"Sunt Alb când te privesc, Negru când pleci din calea mea. Sunt Noaptea din Zi și Ziua din Noapte. Sunt un vampir al sentimentelor oamenilor din jur și azi sunt sătul de mine\".
Mă bucur că am sesizat în tine un condei care prin muncă își poate trage sevele necesare pentru a merge mai departe. Și, deși ai avut texte la \"Atelier\", nu ai renunțat! Pentru aceasta te felicit și îți urez drum bun pe pagina speranțelor, acolo unde fiecare așteptăm un semn de la cititorii noștri.
P.S Ai câteva greșeli și ar fi bine să le corectezi: \"mai pot gândii(gândi) real\", \"nu va trebuii(trebui) să îți pese de mine\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragul meu Bogdan, mă bucur că o persoană tânără, ca tine, a citit \"Omul care semăna cu Oreste\" al lui Alvaro Cunqueiro, publicat în România în 1973! A fost o carte care mi-a marcat studenția, ca multe altele, de aceea am folosit acest titlu pentru proza mea. Am plagiat cumva romanul, dacă am folosit același titlu? Dacă ai citit romanul, ți-ai dat seama că acțiunea lui nu are nimic asemănător cu ceea ce am scris eu. Mă poți acuza sau nu de acest lucru! Dacă îmi voi intitula una dintre prozele următoare \"Pădureanca\", asta înseamnă că am furat unul dintre titlurile scrierilor lui Slavici? Sau dacă voi folosi \"Curtezana\", l-am plagiat cumva pe Andre Theuriet?
În legătură cu personajul meu. Dacă ai fi citit cu atenție, el nu se numește Militiades, ci Milthiades! Scrierea cu \"theta\" se întâlnește chiar și azi. Nepoata mea se numește Milthiades Anamaria și trăiește în Cipru, având tată grec. Îți mulțumesc pentru comentariul tău!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, din păcate, imaginația mea este hrănită de realități tragice, în cazul în care omenirea va continua să pericliteze în mod irațional această planetă. Îți mulțumesc pentru consecvența citirii!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, ați intuit perfect mesajul, pe care Chatham îl transmite posterității sale. Omul nu va putea fi înfrânt niciodată pe deplin, nici de timp, nici de alți dușmani. Fiindcă el, omul, a știut să iubească, a crezut, a sperat, a cercetat, a aflat și poate singura lui vină este că nu a știut unde să se oprească din dorința lui de hegemonie universală. Poate generațiile viitoare vor fi mult mai echilibrate în actul de stăpânire al acestei planete minunate!
Cu mulțumire pentru comentariul d-voastră, întotdeauna de esență!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Bogdan, într-adevăr există posibilitatea ca civilizațiile următoare să acționeze ca niște entități care să nu aibă afecte, să trăiască într-o stare perpetuă de eliberare de stări și emoții. Fără relația de reproducere, și atunci n-ar mai exista iubirea, un sentiment care stă, vrem, nu vrem, la baza motorului lumii. Citirea unei cărți nu va lăsa nicio amprentă emoțională asupra cititorului, care va înregistra doar propozițiile-cheie, din care va judeca, la rece, lumea trecutului. Există și această posibilitate a unui viitor cibernetizat, al Golemului umanoid, care nu va ști ce este aceea suferința, uitarea, durerea.
O proză veridică, scrisă cu accente SF foarte bine documentate, și totuși atât de tristă, gândindu-ne ce ar însemna dacă din vasta Bibliotecă din Alexandria, care este cultura noastră actuală, generațiile viitoare vor reține doar frânturi de esență, stocate în arhive conceptuale. La fel de tristă ca și extincția universală sub apele înghețate. Poate planeta albastră va învinge și una și alta! Trebuie să sperăm, atât timp cât mai păstrăm calitatea de oameni.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Teodor, mă bucură comentariul tău și faptul că mi-ai rămas un cititor fidel. Trebuie să facem totul pentru ca acel echilibru, de care vorbeam, să dăinuie cât mai mult.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Bogdan, îți mulțumesc pentru aprecierile critice, care mă bucură, știind că vin de la cineva care face proză de calitate. Am să citesc, cu siguranță, textul tău. Vezi tu, ceea ce este tragic în toate demersurile literare de sorginte SF de azi: toată lumea își imaginează scenarii dramatice pentru omenire! Ce bine ar fi să ne înșelăm și totul să rămână doar imaginație și lectură.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc, Maria, pentru citire și sper și eu ca și tine ca oamenii să mai trăiască pe planeta albastră câteva secole!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, eroina ta, Shiana, este acum o parte din sufletul tău. Și nu fiindcă a fost alături de tine într-o situație limită, ci fiindcă ai petrecut alături de ea clipele acelea de neuitat. Uneori, în preajma copiilor, ne maturizăm, gândurile și sentimentele noastre capătă mai multă substanță și coerență. Lumea pierdută a Alaskăi, de fapt teritoriile albe și înghețate m-au fascinat mereu. Îmi place să visez uneori că sunt numai eu, întinderea de zăpadă și câțiva câini în jurul meu. Și dacă aș putea să-mi aleg un alt loc de pe planetă, unde să trăiesc, aș face-o necondiționat acolo, în teritoriile înghețate. Textul tău mi-a trezit această melancolie prin culoarea locală pe care o degajă, prin acumularea de secvențe care te apropie de un teritoriu, atât de depărtat și fascinant.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, ai dreptate, exista posibilitatea accesării internetului din interiorul bazei, dar Pentagonul cenzura foarte atent orice site, care putea fi deschis acolo, tocmai pentru ca cercetătorii să nu își întrerupă munca, prin inocularea unui stress la aflarea unor astfel de informații, care i-ar fi putut văduvi pe americani de rezultatele cercetării lor, rezultate, care, vei vedea, erau pentru ei vitale. Să știi că azi serviciile de securitate națională americane nu controlează numai traficul telefonic, ci și pe cel al datelor electronice. Și cum acțiunea mea se desfășoară în anul 2035...
Mulțumesc pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

O capacitate remarcabilă de a vedea oameni și locuri și a le da viață, oferindu-le trăsături de personaje dramatice. Descrieri de peisaje, inoculate de culorile lirismului pur (\"Când primăvara dădu semne de oboseală și vara începu să bată cu pumni încinși la poarta pământului\" sau \"Soarele stătea proptit deasupra lumii, sus, pe cerul alb ca o gheață: o oglindă ștearsă pe care îi fugeau ochii, alunecând spre pământ, obosiți de atâta lumină.Căldura frigea praful de pe drum, răsucea firele de iarbă din curți pârjolindu-le și apăsa cu o toropeală somnoroasă parfumul amețitor al crinilor din vaza de pe masă\").
O percepție fină a psihologiei umane tipic rurală, cu nevoințele și puținele ei împliniri.
Și o parabolă plină de învățăminte ce se desprinde la finele acestei proze deosebite: \"Așa se întâmplă de obicei cu cei care n-au izbutit să-și atârne sufletul de al lumii; sunt uitați cu ușurință\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Emil, textul tău conține câteva adevăruri existențiale, pe care cei mai tineri ar fi bine dacă le-ar pune uneori în practică. Ai dreptate! În viață, cât ești tânăr, trebuie să te iei la întrecere cu toate provocările, pentru ca mai târziu, cele mai aproape de sufletul tău să-ți devină precepte de viață. Un text alert, scris cu experiența condeiului bine strunit, care mi-a amintit de studenție, de partidele de înot pe bere de la Snagov, de amurgurile violete de pe oglinda calmă a lacului, când încercam cu chitara și vocea mea să culeg vreunei fete o stea de pe cer.
Cu prietenie, Emil Iliescu