Emil Iliescu

Maria, se întrevede o poveste de dragoste, care va captiva. Și știi de ce? Fiindcă este vorba despre o Ea aflată într-o stare limită, trăind din prea-plinul inimii o relație sentimentală și un El, personaj necreionat încă suficient pentru a ne da seama dacă este un bărbat complicat din punct de vedere psihologic sau doar un om care măsoară de zece ori până să taie o dată. Mirajul deșertului, perspectiva unui Maroc desprins din basmele arabe, poate transforma o iubire debusolată într-una sub semnul Stelei Nordului. Aștept continuarea!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, dacă reușim să oferim mici clipe de viață, înseamnă că scrisul nostru respiră odată cu noi și cu cei care ne citesc. Îți mulțumesc mult!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Olimp, vezi tu, ție ți-a lăsat acest text un sentiment adânc în suflet. Altora li s-a părut a fi o telenovelă. Umberto Ecco, un mare estetician, definea \"operă deschisă\" orice scriere, care poate avea valențe diferite în funcție de cititor. Mulțumesc pentru cuvintele și trăirea ta alături de Darius și Fabiola!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, îți mulțumesc pentru că ai fost alături de personajele mele dragi și te mai aștept!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, știu că ești un cititor și critic consecvent al textelor mele. Întotdeauna am fost de părerea că fiecare om percepe altfel, fie datorită vârstei, fie unei structuri personale diferite, momentele supreme ce ne compun viața. Da, scriind acest text m-am temut și eu să nu fiu comparat cu un creator de telenovele, dar uneori viața nu este altceva decât o telenovelă, oricât am vrea noi să-i acordăm titlul de opera magna. Sigur, între Darius și Fabiola povestea de iubire a fost una adevărată doar atunci când amândoi erau inocenți, puri, nepuși în fața furcilor caudine ale vieții. Până la acest punct iubirea lor a fost curată. Dar să știi de la un om care a trecut prin viață că există persoane (și nu sunt personaje inventate de mine) care deși poartă în suflet o iubire mare, subjugă totul dorinței de face o carieră. Așa cum a procedat și Fabiola. Poate de aceea viața a răsplătit-o cum nu se poate mai dureros. Ceea ce am vrut eu să decurgă din acest text a fost tocmai diferența dintre modul ei de a privi iubirea și modul în care a păstrat povestea lor de iubire în sufletul său Darius. De aceea, am și conchis că poate nu a existat nicicând un foișor cu vise în curtea aceea părăsită. Singurul foișor cu vise a fost în ființa lui. Mulțumesc pentru intervenția ta constructivă și pentru răbdare.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, în fiecare dintre noi se regăsește o părticică din Darius, în mai mică sau mai mare măsură...Bucuros că ai rezonat astfel la acest text!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, Andrei, vă mulțumesc pentru gândurile bune și pentru trecere! Sper să vă placă finalul povestirii mele...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Cât timp te-ai desfătat cu minunata companie de la Cisnădioara, eu am postat și partea 13. Poate nu o ai observat-o, căci aduce multe elemente noi!

Am grăbit,oarecum, deznodământul, Maria, fiindcă voi fi plecat pentru o săptămână. Nu sunt prea mulțumit de această grabă, dar am lungit inutil textul ăsta, și nu cred că este numai părerea mea. Nu te poți juca cu răbdarea și timpul celor ce te citesc! Trebuie să mai fiu suportat un episod, atât! Sper ca Darius să încheie cu inima împăcată această poveste de iubire.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Olimp, viața este un carusel! Important este unde te așezi în el! Mulțumesc de trecere și semn.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, să știi de la mine că nehotărârea și nemulțumirea sunt primele semne că locul și oamenii spre care te îndrepți îți vor rămâne în suflet! Așa este întotdeauna în viață! Când pleci undeva entuziast și cu prea multe speranțe, totul o ia razna, este pe dos! Cel puțin, așa mi s-a întâmplat mie mereu!
Mă bucur că cei prezenți și prezentați atât de plastic de tine au umplut Cisnădioara cu farmecul cuvintelor plămădite de ei în marea Casă a Inspirației. Regret că nu am putut veni din niște cauze de ordin familial, care nici măcar nu au mai avut loc, văduvindu-mă de a cunoaște, la fel ca și tine, spirite și psihologii noi. Acum, că toată lumea s-a convins că la Cluj există doar copii talentați în carne și oase, și nu clone, farmecă-i pe toți cu aroma cuvintelor tale, izvorâte dintr-un suflet care abia a început să viseze.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Robert, m-ai surprins și de această dată cu maniera în care mângâi cuvintele și le dai viață în text. Timi și Alexandra, drumul lor prin pădure, peripețiile ce amintesc de Hänsel și Gretel, sunt transpuse cu sensibilitate. Experiența tristă trăită de Timi, atunci când, învățând să citească, descoperă resortul interior ce l-a determinat pe tatăl său să-i părăsească, nu face altceva decât să-i zdruncine și mai mult credința în Bunul Dumnezeu. De aceea, vocea interioară îi dăruiește un precept după care să se călăuzească în viață: acela că numai darul primit de Sus este cel încărcat de bunătate, lumină și milă. Felicitări pentru faptul că textul este acum limpede și curat, fără greșeli de ortografie! Era păcat, fiindcă este un text de substanță, ce anunță o mână sigură de prozator, pe care o voi urmări cu interes.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, se va întâmpla ceea ce firesc ar fi să se întâmple. Ecuația iubit-iubită va trebui să sufere uppgradarea tată-fiică...Sau poate că destinul va hotărî altceva...Oricum, va mai trebui să mă mai suportați doar 2 episoade...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, fiecare dintre noi am vrut odată să spargem oglinda realității fade ce ne înconjoară. Să călcăm cu mândrie și fără prejudecată peste tot ceea ce înseamnă clipă irosită în viața noastră. În speranța că vom putea reînnoda firul unei povești trecute și așteptate seară de seară. Am fi putut dispera, dacă n-ar fi existat speranța, gândul că poate mâine vom reinventa nisipul din clepsidră, dându-i forma, culoarea și mirosul iubirii noastre...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, viața este un labirint și Darius va încerca să iasă din el. Prin câte a trecut, poate că a devenit mai puternic. Cine știe...Poate doar el, Darius...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am citit, Marius, un text surprinzător de profund. O fină cunoaștere a psihologiei infantile, a trăirilor speciale, pe care le au un băiat și o fată la vârsta când frumusețea nu înseamnă pentru ei mai mult decât un pumn de cireșe date în pârg. Reușești să-ți surprinzi cititorul cu imagini ce rămân pe retină: \"a surâs ea și în acel moment el s-a gândit că probabil așa arată pomii când înmuguresc\". Dedublarea lui Timi în momentul rugăciunii din hambar, oscilarea lui între credință și tăgadă, conferă un plus de mister textului. Aștept să citesc continuarea și te felicit pentru maniera în care \"îngrijești\" cuvintele.
Cu prietenie, Emil Iliescu
P.S. Trebuie să revezi textul, căci există o serie de greșeli care nu își au locul într-un text compact(\"a murii\", \"amândoura\" \"numai vor să te lase cu mine\", \"o să vi\"), greșeli ce pot fi evitate printr-o atenție sporită.

Între \"a\"(auricul) și \"v\"(ventricul), Ela țese o fină incizie în spectrul existențial. Acolo, pe patul de spital, unde \"tornadele\" se transformă în \"tăcere\", iar un simplu sunet devine o \"alarmă asurzitoare\", ființa mai are puterea de a sfida ultima clipă cu un zâmbet. Chipul blând al femeii în alb nu poate suplini focul aprins în venele perfuzate, când se amestecă haotic în trupul tău \"vertijul, mesajele de sub puls, mesaje-lamă\". Sensibilă aglutinarea de sintagme a căror finalitate poate însemna viață sau moarte: \"un singur om știe cum este zâmbetul ăsta, mai ales când ești tăiată direct în inimă, știe cum îți va fi chiar și ultimul zâmbet, fiindcă știe și cum a fost când te-a lăsat fără\".
Poetul conduce aici mâna prozatorului, ca și în celelalte texte postate în ultimul timp, oferind experiență, emoție artistică, culoare și un sens profund alchimiei cuvintelor. Este o pagină dintr-un \"jurnal de noapte\" dureros de tragic.
Cu prietenie, Emil Iliescu

P.S - tot pentru dl. Leonard Ancuța:
Am observat, târziu, ironia și răutatea afirmațiilor d-voastră despre textele mele: \"...de fapt chiar dumnealui scrie tecste destul de siropoase care nu prea au multe de spus. genul de telenovela din care nu ramai cu nimic, dar asta are mai putina importanta\".
Din grabă sau rea-voință, ceea ce nu mai contează, m-ați și botezat - Emil Dumitru - dar stați liniștit, nu asta este problema! Problema este cu paiul și cu bârna din ochiul d-voastră. Eu n-aș mai vorbi despre textele altuia când \"Mărăcinele\" d-voastră, publicat pe Roliteratura din 5 iunie, nu are niciun comentariu. Critic sau admirativ! Mai ales că este un text cu trivialități, specialitatea casei! Asta spune multe!

D-le Leonard Ancuța, am ajuns la o vârstă când nu am nevoie să \"servesc datorii mai vechi\"! La ce vă referiți? Aveți impresia că cineva mi-a făcut un comentariu la vreun text de al meu în contrapartidă? Sau că este nevoie de \"prietenie\" pentru a aprecia un text? Cred că d-voastră sunteți cel care vă arogați niște drepturi care vă depășesc! Nu am cerut nimănui acest nivel! Nu aveam nevoie de el ca să-mi spun părerea față de un text literar, fiindcă am în spate o viață petrecută printre cărți( nu de joc, bineînțeles!. D-voastră, prin prisma bunului simț, trebuia să vă spuneți părerea strict asupra textului și atât! Nu v-a cerut nimeni dreptul la replică! Cu atât mai puțin eu! Încercați să fiți echidistant cu d-voastră înșivă și nu interveniți în părerile altora. Nu interesează pe nimeni! Sunteți primul membru al site-ului căruia îi răspund în această manieră, care nu mă caracterizează, dar cred că meritați! Nu accept sfaturi de la nimeni, cu atât mai puțin de la d-voastră, mai ales că nu ne-am intersectat( este și ăsta un semn !) niciodată unul pe pagina celuilalt. Tot respectul pentru numele trecute de d-voastră în revistă, dar conduita site-ului nu cred că este afectată de faptul că am acordat o recompensă unui text, care mie mi-a plăcut. Voi fi de azi înainte atent la recomandările d-voastră și să fiți sigur că nu vă voi ierta verbal, dacă, așa cum ați făcut-o de nenumărate ori, veți acorda credit unor texte care mie mi se vor părea slabe. Nu vreau să prelungim inutil o polemică lipsită de sens și de demnitate pe pagina unui alt coleg!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni-Lorei, foișorul lui Darius și al Fabiolei se află în sufletele noastre, ale tuturora. Odată, poate, fiecare am pășit sfios treptele lui. Bucuros de revenirea ta pe pagina mea!
Cu prietenie, Emil Iliescu