Emil Iliescu

Doruleț, proza așteptată de tine va fi \"Ulița lupilor\", dar nu știu când va germina...
Teodor, mulțumesc de aprecieri. Să nu ne grăbim și să așteptăm să vedem dacă este un text ce merită atenție sau nu. Eu mă voi strădui să fie... Restul depinde de cititor!
Cu prietenie pentru amândoi! Emil Iliescu

Silvia, povestirea mea se bazează pe inegala, dar permanenta luptă dintre lumină și întuneric, în ipostazele ei existențiale atât de diferite. Mulțumesc pentru consecvența cu care mă citești!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, va fi un text în care imaginația va lucra alături de detaliul istoric. Niciodată nu mi-a plăcut să creez o lume fără suport rațional, pe care să nu o poți situa într-un timp și spațiu sigure. Deci, și lumea de pe Voh va fi una în care, în afara numelor proprii pe care le-am plăsmuit în așa fel încât să corespundă asprimii acelui popor nordic, poți întâlni evenimente istorice legate de simbolul ecumenic al inelului pescarului.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, lumea civilizațiilor trecute poate oricând reînvia, și aceasta, pe care am plăsmuit-o eu, va avea acțiune și evenimente neverosimile. Fiindcă, atunci când ai zeii de partea ta, poți întreprinde orice în viață. Și orice este posibil!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, întotdeauna astfel de întoarceri în trecut ne aduc aminte de vremuri fericite, libere, în care puteam cutreiera, visând, spre alte pământuri. Ai dreptate, am corectat pleonasmul.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Viața noastră este un trotuar plin de meandre. Pe care cei ce-l calcă încearcă să înșele timpul, și trecerea sa. Fizionomii variate se întretaie pe luciul acestui trotuar, fulgurant, despărțite prin generații, vise, speranțe, decepții. Fie graba adolescentină a liceenelor, fie jocul înstelat al copiilor, fie imaginea estompată a celor doi bătrâni. Bătrâni între care s-a derulat o dramă existențială, și din care iubirea a fugit, viața lor pendulând acum între luciditate (\"când se cunosc\"), și senectute tragică( \"când se uită\").
Perechi-perechi, bărbați și femei, ca o apă plină de meandre, încearcă să mai redescopere scânteia primei iubiri, a primului sărut: \"în priviri le mai joacă triste urme de flacără /vii și moarte\").
Finalul tău, Angela, este descătușarea acestor meandre, ajunse pe câmpia eliberatoare, prin simbolul roții ce se învârte ca însăși viața în trecerea ei. Roți de mașini ce duc suflete departe, spre locuri dorite, roți de bicicletă ce duc adolescenți spre idealuri și vise, roți de cărucior ce duc nou-născuți sau bătrâni neputincioși( de fapt copii îmbătrâniți) spre iluzoria clipă de mâine. O poezie profundă, așa cum sunt toate trăirile tale literare.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, cu toții îngropăm orologiul iubirii noastre undeva, în speranța că el nu va bate decât pentru noi!
Cu mulțumiri și prietenie, Emil Iliescu

Silvia, uneori încerc să evadez într-un teritoriu unde nu mă simt întotdeauna în largul meu: poezia. Fiindcă poezia este pentru mine tot la fel de îndepărtată precum constelația Centauri. Dar îndrăznesc să visez din când în când la ea! Mulțumesc pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, aparițiile mele vor fi mai rare, fiindcă vreau să schimb ceva din tonalitatea scrierilor postate. Unii dintre membrii site-ului le văd ca pe niște drame siropoase, și poate că așa și sunt. Cred că, dacă aș încerca într-o bună zi să scriu după dicteul automat, acel text ar avea mai multă trecere decât un text desprins din realitatea imediată, așa cum sunt toate textele mele. Poate că astea sunt noile percepții și, ca să reziști timpului, trebuie să te înrolezi în detașamentul care poartă stindardul de luptă împotriva vechiului.
Eu îți mulțumesc pentru semnul și aprecierile tale, care îmi sunt aproape de suflet!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Remarc ușurința cu care sondezi psihicul personajelor tale. O lume pestriță, cu moravuri vechi de când lumea, și totuși noi. Dodu și Lia, cuplul care a aruncat pe umerii celor doi copii iubirea lor. Iubire ce a trecut și care îi face pe fiecare să încerce( Dodu prin flirt, Lia prin băutură) să mai creadă că pentru ei timpul mai poate sta în loc. În ceea ce-l privește pe Andu, sunt curios dacă relația a continuat în vreun fel, căci simplul fapt că și-a respectat cuvântul (\"îmi răstălmăcești cuvintele!...uite...îți promit c-o să dormim ca niște îngerași”.), poate fi un semn de încredere între un bărbat legat prin acte și o tânără gata să exploreze lumea necunoscută, ce-i stă în față.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, simplitatea și concizia au cam lipsit de multe ori din textele mele, considerate adesea conglomerate de fraze și idei complicate. Încerc să mă adaptez prezentului și interesului cititorului tânăr, care dorește neprevăzut, magie și realism crud totodată. Aprecierile tale înseamnă mult pentru tonusul meu creator!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, îmi pare bine că nu m-ai uitat! Mulțumesc pentru sesizarea evadării personale din tonul adesea pesimist al scrierilor mele. Uneori, atunci când ai experiențe în Arahnia, îți dai seama ce frumoasă în simplitatea ei este lumea în care trăim!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Daria, simt că amintirea ta de la Văleni se poate transfigura, cu siguranță, într-un text interesant. Ai calitatea de a da cuvântului forță, viață, plasticitate. Încearcă!
Mulțumesc pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am descoperit plăcut un stil poate prima dată întâlnit de mine pe agonia. Un monolog în monolog, o descriere alertă a stării ultime pe care sufletul o petrece înainte de a se urca spre o lume, cea de dincolo, necunoscută nouă. Maniera ta, Daria, de a acumula idei, ce au sau nu legătură logică între ele, dar care cu toatele țes plasa unei foste existențe, dovedește o stăpânire profundă a artei de a naște cuvinte din cuvinte.
Este adevărat, se spune că atunci, în ultima clipă, retrăiești pas cu pas trecerea-ți prin viață. Eroul tău trece cu nonșalanța spiritului eliberat acum de cutume sociale, de la episoade gurmande, la Viena și Germania, de la micile frecușuri de pe palierul blocului la certurile familiale, totul sub semnul simbolic al orei nouă, \"ora de băgat în scutece\". Numai că de data asta această oră va însemna intrarea definitivă, neiluzorie, într-un alt ritm biologic, străin și rece.
Un text valoros prin augmentarea ideii că totul în viață se petrece asemenea unui carusel scăpat din inerția lui primară și care îți dă senzația că ai trăit cândva.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Gabriela, prezența mea pe prima pagină a fost mai rară, nu din cauză că nu aș mai fi scris, ci datorită faptului că poate textele mele nu mai au substanța care să atragă cititorul. Criticat de unii că scriu telenovele, într-un stil siropos, îmi trecuse prin gând chiar să nu mai scriu deloc. Să rămân un simplu membru cititor doar. De aceea, poate nu vei mai întâlni de acum înainte mai des textele mele. Respect cititorii acestui site, și mă supun gustului lor literar. Oricum, îți mulțumesc mult pentru trecerea ta prin pagina mea.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, am așteptat să văd acest film despre care nu știam nimic până la semnalul d-voastră. Este, într-adevăr, o lecție de ortodoxism, prin adevărul faptelor trăite în umilință și devoțiune de către părintele Anatolie. Filmul este structurat pe trei metafore principale: negrul, ființa umană și albul.
Negrul. Acel interior domestic al cărbunilor ce mânjesc fizionomia tristă a părintelui sunt prima treaptă spre pragul sfințeniei sale. Roaba și cărbunii cărați cu înverșunare, cu eforturi supraomenești, într-un teritoriu al înghețului și singurătății, sunt păcatele multe și grele ale părintelui, ce trebuie arse. Arse pentru ca din sufletul său păcatul capital, crima, să se poată neantiza.
Ființa. Anatolie știe că atunci când ai făcut un astfel de păcat, luând viața unui semen, trebuie să îl răsumperi. Tot printr-o viață. Dar Anatolie o face întreit prin pocăința sa.
Convinge o tânără debusolată să dea naștere unui prunc pe care ea voia să-l piardă prin avort. \"Un copil de aur dăruit Domnului\". Vindecă apoi invaliditatea lui Vanicika, redându-i mersul. Scoate spiritul rău din Nastia. Trei existențe aflate pe praguri diferite ale lumii( naștere, copilărie, maturitate), cărora părintele Anatolie le redă viața și, implicit, credința întru Domnul.
Albul. Negrului ce domină prin tristețea și umilința lui aproape tot filmul îi ia locul în final acel alb îngeresc( \"spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi\" - cuvintele psalmistului). Părintelui Anatolie, cel de-a pururi murdar și nespălat în viziunea lumească a fraților călugări, îi ia locul în final un om sfințit, îmbrăcat în cămașa albă a morții, acum după ce și-a absolvit și ultimul păcat prin spovedania finală.
A fost nevoie de o minune dumnezeiască, cea prin care părintele să își reîntâlnească acel camarad pe care-l împușcase, crezându-l mort, pentru ca destinul lui pe acest pământ să ia sfârșit. S-ar fi putut spovedi de mult egumenului Filaret sau iconomului Iov, dar Dumnezeu a lăsat ca pocăința să îl aducă la acel prag de sfințenie din final, la răscumpărarea totală a păcatelor, spovedindu-se în fața unui mirean, tocmai cel din cauza căruia se abandonase voii lui Dumnezeu în mînăstire.
Un film de excepție, pe care l-am vizionat cu sentimentul că niciodată nu vom putea ajunge la adevărata cunoștere a Bunului Dumnezeu, decât prin rugăciune și smerenie.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Teodor,descopăr la tine plăcerea de a scrie! Textele tale sunt compuse cu grija ca epicul să controleze atât stările sufletești ale personajelor, cât și apetența lor pentru a dialoga. Există, evident, ca la orice început de drum, unele stângăcii, dar ele nu tulbură complexitatea relațiilor ce se interpătrund în viața personajului principal. Un băiat pe picioarele lui, care nu este amețit de șampania scumpă a vieții pe care o duce și de luxul pe care el \"îl suportă\" cu greu. Este aproape un bărbat în toată firea, din moment ce are tăria de caracter de a salva din mâinile unei brute o femeie nevinovată. Un om care știe să asculte sfaturile celor din jur și care reușește să le și pună în practică ( \"Deodată vorbele Paulei îi vibrară în minte cu o claritate mai mult decât neobișnuită: “Din moment ce totul s-a terminat ar trebui să încerci cu adevărat să fi prietenul ei, - Și dacă nu voi putea?” o întrebase el nesigur\"). De aceea, cred că profilul lui caracterial va acumula noi valențe, dacă această proză va continua. Și nu văd de ce nu ai deșira mai departe firul ei interesant. Un singur sfat, ca din partea unuia ce a trecut prin așa ceva: împarte-ți textele pe capitole mici, accesibile cititorului. Și, încă un lucru, aici semănând izbitor cu ceea ce scriam și eu la început pe site: renunță la frazele kilometrice, pentru care și eu am fost blamat. Lasă textul să devină mai sacadat prin propoziții scurte, dinamice, mai coerente.
În rest, felicitări și succes!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, mă bucur că plasa de păianjen a avut un efect benefic asupra ta. Oriunde te-ai afla!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, suntem tentați de multe ori să căutăm porțile de intrare ale altor lumi. Convinși că ele sunt paralele cu cea a noastră. Că există. Am încercat să deschid o astfel de poartă. Dacă am reușit să vă port cu mine prin geometria mirabilei pânze, pot spune că nu am fost singur în Arahnia!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Teodor, trecerea ta înseamnă un cititor avizat, și un critic, în același timp, ceea ce mă bucură. Așa este, lumea insectelor ne provoacă angoase! Și, instinctual, sunteți datori să ne apărăm lumea noastră de amenințările altor specii. Vom reuși să o facem mereu?
Cu prietenie, Emil Iliescu