Emil Iliescu

D-le Tomescu, îmi pare bine că ne întâlnim din nou, virtual! Disecția d-voastră este binevenită. Fragmentul este doar o fărâmă dintr-un roman de formare a personalității a patru copii. Niște copii care au renunțat la jocurile firești ale copilăriei preferând să se joace cu cuvintele. Asta era marea lor pasiune. Cine va citi romanul - dacă se va găsi cineva să-l publice vreodată - va observa apetența acestor copii pentru a găsi echivalente semantice pentru orice cuvânt întâlnit de ei în lumea reală. De aici și iscusința lingvistică a lui Paul, care va ajunge un avocat renumit. Benone, în ciuda locului său de muncă, era un om căruia îi plăcea să cunoscă lucruri care pentru alții ar fi putut însemna un balast pentru gândirea lor. Nu avea cum să-i fie străin numele lui Gavroche, căci înainte de 89 școala era școală, o știți prea bine și d-voastră, și copiii citeau mult mai mult decât acum. Iar cărți precum Cei trei mușchetari, Mizerabilii, romanele lui Jules Verne, constituiau lecturi preferate. Marinescu fusese combatant în Legiune ani buni, de prin 1960, dar după o anumită vârstă nu mai putea ține pasul cu rigorile acestei organizații. Așa că fusese trimis în țară și era un foarte bun recrutor de forță pentru Legiune. Acțiunea din acest fragment se petrece în anul 1966. Este greu să îți dai seama de conjunctura acestui fragment, dacă nu ai în față întregul roman. Trecerea d-voastră și comentariul sunt pentru mine o bucurie intelectuală, ca întotdeauna.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text plin de acea sensibilitate sfâșietoare, de care numai femeile pot fi în stare atunci, când iubesc pentru prima dată. O poveste de viață, pe care mulți dintre noi au trăit-o, au visat-o sau au sperat să devină realitate într-un punct arhimedic al existenței noastre. Un stil alert, presărat cu note lirice, suave, despre o iubire materializată doar pe un banal bilet, un alt soldat sacrificat pe cîmpul de luptă al iubirii, presărat cu cadavre frumoase, luminoase. Fiindcă numai iubirea te poate face să strălucești ca un astru la afeliu.
Felicitări, Elena!

Mulțumesc mult, d-le Badea! Indiferent de vârstă, nu este niciodată târziu să visăm la dragoste.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc pentru aprecieri, d-le Tomescu!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iată, în sfârșit, un text cu miresme literare! Peste care s-a trecut, cred eu, repede, fără a se lăsa un semn. Meritat!
Scriitura aceasta este o osmoză perfectă între poezie și proză, semn că femininul reușește, întotdeauna, prin literatură să descopere calea spagirică spre perfecțiune. Îmbinând exotice luciri metaforice, cuvântul ia aici forme sensibile, purtându-ne în lumi de demult, când poți să "simți spiritele druizilor", când "auzi harpa cum cântă în mâna zeului Dagda". Și toate aceste înlănțuiri de spații și sentimente conduc spre colivia sufletului, în care, captivă, tânjește după libertate pasărea iubirii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text scris alert, ce mi-a amintit de cele șase luni de armată, făcute după terminarea facultății. O cunoaștere exactă a traiului cazon, a atâtor reguli ciudate și de neînțeles, uneori, pe care "comandirii" le aplicau soldaților, care le executau fără crâcnire. Un comandant - rara avis la acea vreme - mai mult decât uman, chiar dacă se ascundea în spatele unui interes profesional, încercând să se folosească de talentul de scrib al lui Nuțu.
Ca întotdeauna, textele d-lui Tomescu par rupte dintr-o realitate pe care cei mai mulți dintre noi nu am uitat-o nici azi. Și, nota bene, sunt scrise cu o atentă aplecare spre amănunt.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Oare putem ține în frâu o pasiune atât de clocotitoare cum este dragostea în toată splendoarea ei? Nu cred că putem! De aceea, sentimentul care ne înlănțuie atunci, când iubim, ne face să descoperim toate rosturile ascunse ale acestei lumi, trecându-i cu vederea micile ei ranchiune și minusuri. O proză ca un bibelou așezat pe un raft - nemurirea - ca și sentimentul pe care ni-l conferă iubirea ce face stelele să cânte!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Domnii mei, am încercat, nu știu cu câți sorți de izbândă, să schimb pasajul care nu v-a plăcut. Cel cu dialogul canin. Poate, am reușit să mă apropii cât de puțin de ceea ce ați dorit.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Norea, cred că aveți dreptate, într-o mare măsură, privind prietenia dintre om și câine, dar, să nu uităm, că de multe ori rase mai agresive - buldog, rotweiler, pittbul - și-au atacat stăpânii fără niciun motiv, lealitatea fiind nulă. Labradorul meu chiar a sărit pe stupi și de acolo peste gard, umblând vagabond câteva zile, ceea ce i-a tras o corecție serioasă. Nu de alta, dar sărind pe un stup albinele se panichează și poți pierde tot roiul din el, acestea sucombând de stresul indus de greutatea și zgomotul făcut de un animal atât de corpolent. Mă voi gândi la ceea ce mi-ați propus și voi face o schimbare, căci întotdeauna țin cont de critici. Din el nu poți decât învăța!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc, d-le Gârda, pentru sfat. Am să-l urmez și voi modifica textul! Toți ne pregătim, chiar fără să ne-o dorim, dar numai unii aud ecoul acestui strigăt venit din adâncul peșterii sufletului.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Multumesc, d-le Diaconescu, pentru trecere și apreciere! Cât despre dialogul javrelor, întotdeauna când un câine de rasă stă împreună cu un maidanez, împrumută ceva din comportarea mahalalei. Ca de altfel și oamenii, cum bine zice românul: Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc mult, d-le Tomescu, pentru comentariu! M-am trezit acum câteva nopți pe la ora 04. N-am mai putut să dorm și gandurile mele au luat-o razna! Și, astfel, am însăilat această povestire în care încerc să-mi imaginez cum va fi clipa aceea ultimă a vieții noastre.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc mult, Otilia! Îți doresc un An nou cu împliniri și numai bucurii!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Îți mulțumesc, Viorel, pentru comentariul lăsat și pentru răbdarea de a citi un text lung! Ai dreptate, poate că repetiția de paragraf putea să lipsească.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Felicitări tuturor celor ce au contribuit la acest număr de excepție!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Multumesc mult, Mihaela! Iubirea este, intr-adevar, un lucru de nepretuit! Aprecierea ta ma onoreaza!
Cu prietenie, Emil iliescu

Mulțumesc mult, Ramona! Nu știu de ce, dar, ori de câte ori ne raportăm la cei care au trăit cu mult timp înaintea noastră, constatăm faptul că ne întrec din punct de vedere moral, mai ales, la capitolul dragoste pentru acest pământ.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Întotdeauna am fost fascinat de poveștile legate de mitul licantropului! Vei găsi pe pagina mea de creație o povestire asemănătoare, intitulată "Puterea descântecului". Povestirea ta curge din timpuri străvechi, când oamenii credeau cu adevărat în legendele cu lupi și cu Sân Andrei, rostuitorul lor. Textul este foarte bine scris, are vână literară și te îndeamnă la citit. Cam ăsta trebuie să fie rostul fiecărei scriituri de valoare.
Destinul uman, așa cum a fost el ursit la naștere, își urmează cursul firesc, implacabil. Chiar și după ce anotimpurile s-au ros pe funia timpului, el se împlinește, luând aici înfățișarea unui lup pricăjit și șchiop, punându-și pecetea pe soarta omului. Care își va preumbla sufletul prin lume sub blana unui lup, căutând odihna eternă.
Felicitări pentru talentul narativ!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ramona, am încercat să vin în întâmpinarea unor critici care voiau mult mai mult decât relatarea nudă a însemnărilor lui Vasile. De aceea, l-am ajutat să "trăiască " printre noi, cei de azi, și i-am oferit un pic de sprijin logistico-verbal...
Într-adevăr, rețetele sunt autentice și de folos celor ce se ocupă cu păstrarea vinului nobil.
Mulțumesc pentru aprecierile tale!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ai reușit cu măiestrie să continui acest text! Când te apuci de scris, fără să-ți propui ca scriitura ta să fie mai scurtă sau mai lungă, uneori, povestirea începe să curgă de la sine, chiar dacă nu ai niciun plan prestabilit. Fiindcă și viața curge de la sine. Și ce poate fi mai dureros decât să iubești pe cineva și să nu-l poți avea niciodată? Sau să fii iubită de cineva despre care ști că nu te merită și nu te va avea niciodată? Însăilarea de momente abil construie pe un eșafodaj comic - Mi-re-la, ori discuția telefonică în care cel apelat este chiar cel pe care-l vorbești de rău - dă textului savoare, peste nota de tristețe. Tristețe care ne-a bântuit, cu siguranță, pe fiecare dintre noi atunci, când am iubit sau am fost iubiți.
Cu prietenie, Emil Iliescu