Emil Iliescu

Un eveniment de ținută, organizat de niște adevărați iubitori ai Cuvântului! Într-un oraș cu miresme eminesciene, într-o Moldovă de cugete și măiastre împliniri literare. Și cu participanți care prin contribuția lor scrisă, certificată de tipar, au adus multă lumină și emoție!
Felicitări Alinei Manole pentru efort și dăruire!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc mult, Roxana, pentru aprecieri! Și, mai ales, pentru încurajări. La vârsta mea, ele înseamnă întotdeauna un îndemn catharctic.
Cu prietenie, Emil Iliescu

O scriitură plină de sentimentul că ceea ce se naște în zori agonizează spre amurgul sângeriu. Atunci când căutăm, orbi prin lume, semnificațiile clipelor petrecute până la acel crepuscul solar. Când memoria parcă nu mai are vârstă, ea putând fi, pe rând, fie copilul drag pe care-l ținem în brațe, fie imaginea bunicii dispersată tragic prin lucrurile ce ne amintesc de ea, fie chipul nostru răsfrânt, ca un alter Ianus bifrons, în oglinda înșelătoare a timpului...
\"Fragmente mici, frânturile unei vieți trăite intens, alcătuiesc memoria. Crâmpeie strălucind precum cioburile de sticlă colorată, unele sunt întunecate – diabolice – , altele par vitralii dintr-o biserică, având aureolă de îngeri, unele mai strălucitoare decât altele, haotice, care se înghit unele pe altele. Probabil că trecutul ne înmormântează o parte din prezent\".
Iată o manieră de a decela prin sintagme profunde structura deceptivă uneori a memoriei, de a descoperi nuanțele ei, uneori tragice, întunecate, morbide, alteori dionisyace, luminând vârstele, pline de fiorul vieții ce se cere trăită.
Un text prin care curge atât râul năvalnic al dorinței de viață, dar și faldurile fumurii ale unui Styx pe malul căruia luntrașul așteaptă cu mâna întinsă bănuțul izbăvirii noastre.
Cu prietenie, Emil Iliescu

\"Călcătorul de nori\", personajul tău, este o fizionomie interesantă. Amestec de uman și lycantrop, el revine într-un spațiu care acum, după perioada de inițiere, i se pare croit după alte dimensiuni. Îmi place cum ai gradat relația lup-om, din chiar prima parte a acestui text, modul în care simți trăirile omului, deschise, vii, alături de trăirile ascunse, sălbatice, ale lupilor.
Un text bine strunit epic, cu sintagme ce dovedesc trăirea interioară a scriiturii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc, Silvia, și pentru urări, și pentru aprecierile privind acest text!
Ai dreptate, atunci când ești sănătos nu ai nevoie de nimic altceva, totul vine de la sine.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, mă bucur că ai întrezărit abisurile sufletului lui Solan! Mulțumesc pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, am fost plecat din București, și nu am avut de unde să-ți trimit un semn de prietenie și felicitările pentru ziua numelui! O fac acum, cu scuzele de rigoare! Îmi pare bine că ești alături de mine din nou. Cât despre imagini, ai dreptate! Nu mă pot dezbăra de meteahna de a spune în multe fraze ceea ce alții o fac prin câteva sintagme. Este un domeniu asupra căruia va trebui să reflectez! Mulțumesc pentru cuvintele sincere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, ai reușit să ne porți cu tine într-o parte a lumii plină de taine, care știe ca nimeni alta să caligrafieze pe crugul cerului sufletul japonez în contemplare. O sărbătoare necunoscută nouă, europenilor, obișnuiți, nu-i așa, mai mult să vorbim decât să privim. Privitul lunii, surprinderea creșterii și descreșterii ei, emoția sufletului ce participă într-o comuniune nocturnă cu astrul reveriei și tăcerilor, este un dat ontologic al acestui spațiu sacru, cufundat în legende. Spațiu-suflet care descoperă în reflecția lunii în apa mișcătoare sensul devenirii universale.
Iar bijuteriile poetice prezentate la final ne fac să înțelegem mai adânc semnificațiile sufletului oriental, chintesența gândirii acestui spațiu special, indicibil.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Teodor, aș dori din tot sufletul ca peste doi ani să-ți citesc cărțile, și să poți ieși învingător - știu că ai puterea! - în relația directă cu editurile! Scrisul tău convinge de pe acum!

Doruleț, câteodată îți piezi din entuziasm, luptînd împotriva unor mori de vînt mai puternice decît dorința ta de a face ceva! Sigur, există și alte edituri, voi mai încerca, dar eu unul sunt mulțumit dacă am parte de aprecieri de genul celor oferite de Teodor, de tine și de alți cei cîțiva care mă citesc pe acest site! Cât despre vohienii mei, cred că povestea lor se va putea augmenta prin alte capitole pe care, de altfel, le am deja creionate...și atunci se va putea vorbi de o încercare de roman...chiar dacă uneori numai denumirea acestei specii literare mă face să mă gândesc de două ori înainte de a o aborda.
Cu prietenie pentru amândoi, Emil Iliescu

Teodor, acest text s-a vrut a fi, inițial, mult mai scurt. Dar, cu cît scriam la el, am fost și eu tentat să le acord un destin mai generos eroilor mei...
Cît despre un roman, nu cred că am suflu epic pentru a susține un astfel de proiect, iar în ceea ce privește tipărirea nu știu pe câți dintre cititori mai interesează azi un astfel de subiect. Ca să nu mai vorbim de edituri...
Am fost descurajat de o editură foarte prestigioasă cînd mi s-a răspuns că textele mele (\"Codrin\", \"Lunca florilor\", Păliman\" )sunt de inspirație populară și azi filonul popular nu mai este de actualitate în literatură!!!
Mulțumesc mult pentru cuvintele tale încurajatoare!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, am fost \"forțat\" de un comm al prietenului nostru comun, Doruleț, să nu pun încă punct destinului vohienilor. El crede că mai sunt multe de spus și de scris. Fii lângă ei, ca întotdeauna!
Cu prietenie, Emil Iliescu

O dezbatere privind prezența icoanelor în școli - primul loc formator-educativ al tinerei generații - implică întoarcerea la credință. Mai suntem noi azi, oare, ardent și puternic implicați în credință? Oglinda societății prinsă în robia tuturor patimilor ne arată o imagine diformă, în care Sfânta Cruce a fost deposedată de valențele ei intrinseci, iar omul s-a dezbrăcat de haina curată, îmbrăcând cenușiul aparențelor înșelătoare.
Poate că, într-adevăr, trăim vremurile din urmă, dar nimeni nu știe precis când caii Apocalipsei vor lua în copite fața pătată a globului de humă.
Fiindcă, așa cum a spus Bunul Învățător, nici Fiul nu o știe, ci numai Tatăl din ceruri!
Acest text este un semnal de alarmă, care poate părea patetic pentru unii, dar care este atât de crud prin realitatea pe care ne-o oferă sufletului!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, prietene, Boris și-a spus punctul de vedere, și este bine să lăsăm pe fiecare să spună ce gândește! Îți mulțumesc pentru sprijin! De aceea există prietenii pe lume!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Boris, nu știu nimic de imaginile electorale apărute pe pagina mea! Îți dai seama că nu depind de mine. Ci de structura și managementul site-ului. Chiar aș fi curios de ce s-a ales pagina mea pentru așa ceva! Dacă nu este cumva o chestie care s-a repetat și pe alte pagini, ale altora.
Așa este, sloganurile literare nu-și au locul în artă! O fac să devină nudă, fără valoare !
Cu prietenie, Emil Iliescu

Boris, nu am înțeles chestia cu bannerele! Eu mă mândresc că sunt născut din părinți moldoveni din țara Dornelor! Deci, nici o legătură cu com. Cioara, a fostului președinte Iliescu! Asta dacă te-ai legat cumva de numele meu...
Știu că nu ai vrut să mă jignești, unui om de bun simț i se poate citi printre rânduri caracterul, iar tu ești un om cu bun simț.
Referitor la primul tău comm, cum că unii pot fi tentați să se plictisească la un moment dat din cauza lungimii sau monotoniei textului meu, literatura este singurul areal unde cititorul este stăpânul absolut: nu-i place, trece la alt text, îi place, continuă!
Mulțumesc pentru dialog, și aștept să te mai citesc. În fond, acest site este al vostru, al celor care puteți creiona altfel decât noi, cei bătrâni, lumea de azi, precum și pe cea de mâine!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragul meu Boris, în primul rând îmi pare bine că ai poposit pe textele mele!
De obicei, numai prietenii o mai fac, cei tineri ca tine simțind nevoia să-mi ceară mereu: \"scrieți puțin mai detașat, în același timp, mai freak\". Ceea ce un om la vârsta mea va face mult mai greu decât unul de vârsta ta!
Atunci când am scris \"Foișorul cu vise\" am fost acuzat de telenovelism siropos! Acum tu mă acuzi că nu scriu la limita dicteului automat, a unei alienări posibil receptate mai ușor de alții! Nu cred că aș putea! Cât despre experiența mea în scris nu pot decât să spun că am început să scriu proză din 2008, pentru a-mi umple timpul de pensionar uitat de lume. Nu știu câte din textele mele ai citit, dar ți-aș recomanda \"Twilight\", \"Fiu de cățea\", \"Arahnia\". Poate vei rezona altfel după citirea lor. Oricum, eu îți respect critica și gândurile! Dacă nu am face-o, acest site s-ar transforma - nu că ar fi departe de asta - într-o tarabă unde fiecare negociază cu arma cuvântului uneori nepotrivit, murdar, care jignește, marfa altora.
Cu prietenie, Emil Iliescu

\"...limbajul ultimului deceniu, devenit foarte introvertit, năvalnic, nervos, ireverențios\".
Avem în această sintagmă chintesența acestui studiu, aprofundat și aplicat pe palierul cunoașterii și formării noii generații. Autorul aplică pertinent structuri moderne de dezvoltare ale discursului zilelor noastre, discurs care se deosebește atât de mult de discursul - să zicem - al generațiilor pe care am încercat, fără să fiu convins că am reușit, să le formatez eu.
Generația actuală este intersectată de influențe varii, de sorginte atât de diferită, policromă, care încearcă să îi modeleze în sensul urmărit prin cazuistica și scopul fiecăreia.
\"Toți elevii au dreptul la acest timp foarte propice decantării ideilor formulate într-o dezbatere de idei, sau atunci când s-au problematizat situațiile-limită din carte în studii de caz, braimstorming, discuții euristice\".
Iată o profesiune de credință, pe care fiecare dascăl trebuie să o aibă în ponoplia structurii sale interioare, dacă, într-adevăr, dorește ca mesajul său formativo-educativ să aibă repercusiuni de valoare.
Un text aplicat, construit cu motivațiile interioare ale celui care trăiește, și simte rolul de edificator de drumuri pentru cei pe care îi instruiește zi de zi.
Cu prietenie, Emil Iliescu

O metaforă profundă a dezintegrării fizice umane, a trecerii ei amenințătoare prin epiderma și simțurile răsculate ale celor vii, care așteaptă la coada infernală, și uneori nedreaptă, pe care o numim viață spre moarte. Orice ar încerca să facă eroul nostru, acel Miros pune stăpânire pe tot și pe toate. Ca o sentință imposibil de evitat, o plasă abil țesută de destin care te cuprinde încetul cu încetul.
O scriitură de un realism crud, cu descrieri de fizionomii operate fin cu bisturiul cuvântului. Fiecare individ creionat trăiește prin însuși mijlocul de subzistență al fiecărei zile, cea care îi și compune prin valențele ei interiorul domestic: \"Vis-a vis de apartamentul lor soios, e cel al familiei unui inspector veterinar, în care veșnic se simt arome de grăsime sleită, de cărnuri prăjite, de caltaboși afumați și cîrnați usturoiați.Vrafuri de cratițe și farfurii năclăite, munți de alimente, digestii greoaie și sieste dispeptice le parfumau existența. Obezi toți trei, trăiau mirosind doar mîncare\".
Sau inegalabila fizionomie a taximetristului care respiră până și acasă carburanții curselor de peste zi : \"La etajul I locuiesc Mirodanii, într-un miros de ulei de motor, benzină, antigel și metal. Bărbatul e taximetrist...\".
O procesiune mortuară finală, carnală și crudă, cum crudă este însăși Moartea. Fard violent, contrastând cu doliul plumburiu, regrete eterne, alternând sub decolteul apetisant, obișnuitele lacrimi, țuica și coliva, sticlele desfundate spre trecerea spre un dincolo necunoscut...
Un text de forță, care, așa cum aprecia și prietenul Andrei, trebuie recompensat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, tu mă surprinzi mereu prin acuitatea cu care știi să te scufunzi în meandrele oricărui text( poezie sau proză) postate aici, pe Agonia. Sunt cuvinte frumoase la adresa încercărilor mele literare, care vin să completeze eforturile pe care le fac pentru ca ceea ce scriu să placă cititorilor mei.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, mă bucur că ești bine, și că nu i-ai uitat pe vohieni. Demnitatea și curajul lor trebuie răsplătite!
Cu prietenie, Emil Iliescu