Emil Iliescu

Amelia, bun venit pe pagina mea! Ai dreptate, este o lume care trăiește cu gustul unei filozofii amare și înțelepciunea, cum spunea ipoteșteanul nostru, are \"aripi de ceară\", indiferent de meridianul locului. Te mai aștept!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, am așteptat ca cele două personaje să facă \"vechime\" aici, pe site. Acum pot spune cu mâna pe inimă că, dacă toți bătrânii ar fi contaminați cu acest comic de limbaj al eroilor tăi, nimeni n-ar mai muri trist pe lume!
Un azil în care Serghei și Vasile se tachinează mai abitir decât Tache, Ianke și Cadâr. Personajele tale au limbă viperină, știu să servească la minut replici caustico-spumoase :
- \"Deci, era o ușă pentru oameni normali, morți, nu oameni anormali, vii!
- \"A plecat la București, s-a făcut parlamentar, doar nu era să iasă omul la pensie c-o biată soldă de doctor!\"
- \"Vasile, ia mâna de pe față și închide gura, c-o să-ți pierzi proteza!\"
Într-un tărâm al umbrelor, azilul, cei doi eroi ai tăi par vii, plini de forță epică, au demnitatea de a râde de viață și de chichițele ei tot mai diverse și apăsătoare la bătrânețe.
Iar prezența angelică a noii doctorițe nu face altceva decât să le amintească tragic de dulcea pasăre a tinereții...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, ca întotdeauna poposești peste textele mele cu căldură și înțelegere! Mulțumesc pentru aprecieri și pentru recomandarea dată din inimă!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Cornescian, încă de când am scris proza \"Mavroșin\" am simțit că într-un ungher ascuns al sufletului meu această lume a bătrânei Rusii mă cheamă să o descopăr. Prin tipologiile ei și prin ritmul ei de viață, deosebit de al nostru tocmai prin amestecul de sacralitate și teluric, uneori exacerbat, totul înfășurat într-un tragism specific acestei stirpe.
Vă mulțumesc pentru cuvintele generoase și vă aștept să fiți alături de Savastie...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, aprecierile tale îmi întăresc convingerea că ai citit cu sufletul aceste text. Savastie va călători inițiatic spre aflarea unui sens al vieții și operei sale. Un drum greu prin Rusia acelor ani. Cu cititori ca tine alături poate că îi va fi mai ușor...
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Dume, rădăcinile noastre sunt în acest pământ, indiferent dacă peste timp le mai regăsim sau nu în suflet. Atunci însă când o facem, suntem fericiți!
Mulțumesc pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, ai surprins profund realist și, totuși, liric, interiorul domestic atât de împărțit în griji zilnice al femeii. Ai dreptate, în fuga cotidianului tern prin viețile noastre nu mai avem timp de visare sau de scris versuri.
Rămâne \"murmurul câtor vii nostalgii\". Fiindcă existența voastră, a celor care dați lumină, miros și sens vieții noastre, se împarte uneori caduc, dar necesar, între arderi interioare care pentru noi, bărbații, poate nu au niciun sens :
- \"vase meniuri crosuri prin piață
printre alți grijulii...\"
- \"dâre drumuri
până la frigiderul mătăhălos
spre balena rufelor nesățioasă
cu mâini umede trup de aburi
mirosind eroic a supe și dulci zarzavaturi
trăgând în piept aerul patetic
al răbdării...\"
Visați uneori reveria pe care un fotoliu bătrân ți-o impregnează în trupul obosit și sufletul ce tânjește după \"raftul bibliotecii\". Dar acel fotoliu este ocupat de noi, cei avizi de novitálele ce stârnesc cerneala ziarelor de cancan sau sport...
Atunci vă întoarceți în matca voastră maternă și mângâiați \"frunțile calde-ale
fiilor\" sau foitajul unei plăcinte cu mere. Și visați mereu la clipa când veți redobândi înțelepciunea primordială și esențele extraterestre, pe care numai litera cărții citite ți le poate dărui ca pe un regal existențial.
Cu prietenie, Emil Iliescu

PS. - Scuză-mă pentru \"disecția\" textului tău, dar mi-a făcut plăcere să mă întorc la anii studenției când făceam acest lucru alături de distinșii mei profesori Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Paul Cornea, Dumitru Micu...

Doruleț, întotdeauna avem ceva de învățat în viață ( bineînțeles, să și vrem asta!). Chiar și dintr-un text religios! O să te convingi, poate, la sfârșitul poveștii lui Savastie, pictorul de biserici...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dana, mă bucur că sufletul tău călătorește liber și întotdeauna rezonează sub diapazonul amintirilor. Așa este, am gustat și gustăm din feliile acestea dulci ale altor vremi, oriunde în lume ne-ar prinde înserarea!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, cuvintele tale îmi prind bine și îmi încălzesc sufletul! Real și atât de palpabil, ca și pământul, este satul românesc, dar și atât de liric prin universul ce-l înconjoară.
Mulțumesc pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dana, încă mai simțim aburul sfânt al acestui pământ, chiar dacă unii dintre noi au părăsit de mult matricea stilistică a satului românesc. Dar purtăm sub aripa amintirii, pretutindeni, arsura vântului de seară, sfințenia țarinei, blândețea animalelor de povară, semințele ce înmuguresc sub platoșa soarelui născând viață. Și, mai presus de toate, binecuvântarea coborâtă din prea-plinul Har al Bunului Dumnezeu peste copiii, munca și existența noastră.
Mulțumesc pentru cuvintele tale care lăcrimează de dorul depărtărilor.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, dacă un text a stârnit o cât de mică efuziune lirică, înseamnă că trăiește odată cu cititorul. Mulțumesc pentru semnul lăsat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, ca întotdeauna o bucurie când ești alături de eroii mei! Toate textele au fost foarte bune, fiindcă fiecare a avut ceva de transmis în felul lui. Clasamentele sunt pentru întrecerile sportive, pentru cele literare rămâne scara valorică a emoției din sufletul cititorilor.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Textul abordează un aspect uman delicat și greu de a-i găsi răspuns. Ce facem atunci când iubim două entități umane, fiecare despărțite prin linia carismei lor, atrăgătoare fiecare în felul ei? Atunci când viața alături de persoana iubită devine( frumoasă metaforă!) - \"Am încercat să-i spun ceva, dar mi-am dat seama că, în liniștea camerei noastre, cuvintele înaintau ca bulele de aer prin borcanul cu miere. Greu. Ar fi fost imposibil un dialog\".
Este foarte bine conturată dilema unui suflet care trebuie să aleagă. Nu a se despărți de un bărbat și a-l primi pe altul în viață, fiindcă această dilemă se rezolvă pragmatic și atât de ușor azi, din păcate. Ci de a-i face pe amândoi colocatari în cămara ascunsă a inimii. Să trăiești viața de zi cu zi cu un bărbat, dar în același timp să te îmbraci cu zâmbetul altui bărbat - \"În jurul meu se ridicase o cușcă de nori care-mi limitau mișcările. Poate erau gândurile lui Nic. Sau gândurile mele. Pereții camerei păreau stânci abrupte, a căror amenințare îmi asurzea timpanele. Eram singură. Complet singură. Casa se va prăvăli peste mine, din clipă în clipă\".
Un text care știe să descopere tribunalul nemilos în care pledăm \"nevinovat\", noi, cei ce ne simțim uneori atrași irezistibil de altcineva. Fără însă să facem pasul decisiv. Imagini poetice desăvârșite : \"Dinspre el își luau zborul pe geam tot felul de păsări. La început corbi negri, pe urmă rândunele, vrăbii, porumbei. Urmau apoi păsări de hârtie. File întregi din cartea mea părăseau camera cu un fâlfâit de aripi\".
O scriitură care nu merită locul pe care a aruncat-o un juriu care nu a citit și în spatele rândurilor! Păcat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-na Tincuța, aveți dreptate, aici ori altundeva în lume munca țăranului înseamnă însăși existența lui.
Vă mulțumesc pentru trecere și aprecieri și, zău, când ești citit, nici nu mai contează locul!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, când m-am înscris la acest concurs, am crezut că juriul va lua în considerație doar aspectul pur literar al prozei. De aceea, am construit un text metaforizat, care unora le-a plăcut. Că nu a făcut această impresie și juriului, nu-i un capăt de lume! În fond, Umberto Eco a susținut teza \"operei deschise\", cea care trezește în fiecare cititor o altă impresie.
Oricum, am fost sigur că nu voi fi între primii trei - era o onoare prea mare pentru un autor cu doar 157 de proze publicate pe site - dar am zis să încerc! N-am avut înțelepciunea altor prozatori de pe site, care s-au gândit de două ori înainte să se hotărască să nu intre în competiție.
Nu ai fost sigură că acesta este textul meu poate din cauza finalului, dar am făcut bine că nimeni din cititorii mei fideli nu au știut dinainte care este textul meu. Am vrut să văd dacă îl vor recunoaște.
Îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru că ești aproape de textele mele.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Irina, nu comentariul îți încălzește sufletul, ci acela care te citește cu plăcere!
Mulțumesc mult!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-na Elisabeta, vă mulțumesc pentru citire și cuvintele din inimă. Să dea Bunul Dumnezeu să ne citim până la adânci bătrâneți!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Roxana, îți mulțumesc pentru cuvintele sincere și te felicit pentru locul ocupat la concurs. Spre rușinea mea, dar și din motive de sănătate, nu am putut citi toate textele înscrise. O voi face acum, căci după deliberarea juriului va fi mai interesant și mai \"educativ\".
Dacă vrei să vezi cum arată un Iliescu up-date și dacă te pasionează paranormalul și tehnica PSI, poți citi \"Ochiul de veghe\". Pentru subiecte actuale poți intra pe \"Prins între două lumi\", \"Twilight\" sau un text mai vechi, \"Fiu de cățea\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Domnule Rotaru, sunt onorat de semnul lăsat și de cuvintele măgulitoare.
Vă mulțumesc mult!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Emma, trebuie să te obișnuiești cu legile dure, nescrise, uneori cumplit de nedrepte, ale unui concurs! Gusturile oamenilor sunt reflexii ale personalității lor insondabile. Ceea ce pentru mine - mă refer la acest text - este adevărată literatură, pentru un altul poate fi doar o simplă proză. Doar nu așa se numește acest concurs? Concurs de proză scurtă...
De ce să căutăm în texte metafore, limbaj poetic, figuri de stil? Pentru fiecare din noi, cei ce scriem sau citim pe acest site, literatura are varii definiții și interpretări.
Așa că nu dezarma, știu că nu ai s-o faci! Mă bucur că te-am descoperit acum un an sau doi - ce repede trece timpul în lumea literelor! - și am crezut în talentul tău nativ, în perseverența de a așterne pe hârtie gânduri, emoții, sentimente care leagă viața ta de cea a eroilor. Fiindcă, oricât am vrea, nu ne putem rupe destinul de cel al personajelor noastre. Ele trăiesc prin noi, noi respirăm prin ele.
Textul tău este o meditație gravă asupra omului și vieții. Scris, așa cum ne-ai obișnuit, cu multă căldură sufletească, cu acel aplomb epic, aplomb care scoate imediat un autor profund din rândul celor de duzină.
Te felicit pentru locul obținut și aștept să te citesc pe mai departe cu aceeași plăcere și interes uman!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Felicitări, Vali Slavu! Pentru mesajul emoționant al textului tău și pentru elaborarea lui lirică!
Urmează ca de acum înainte să demonstrezi prin scris că acest premiu nu este o chestiune pasageră, ci ține de dorința ta de a deveni un adevărat mânuitor al condeiului într-o lume în care alții se prefac doar că scriu!
Cu prietenie, Emil Iliescu

\"Lacrima din piatră\" sau \"Ferdinand\"?