Poezie
alb-astru
tu știi deja toate astea
1 min lectură·
Mediu
sunt doar prelungirea unei morți pasul meu pășește încet pe urma ta nu am știut niciodată să îți spun
eu nu mai am ani, am singurătăți zidite într-o ușă, o tăcere care îți alunecă pe gât ca un fular ce te apără de mine
mâinile mele sunt din ce în ce mai albe tu privești în palma ta stângă acolo unde sărutul meu încă este
nu găsești răspuns
îți sunt respirație când sufli spre nord capăt trup doar atingerea ta nu mă destramă orice altă femeie nu îmi e decât umbră nu sunt în niciuna dintre ele
tu taci furi timp lași urme în nisip toate se acoperă zilele mele sunt alb-astre un tablou în care mă învârți pe loc până amețim amândoi nu ne mai pasă de lume sau de ceruri avem un trup pe care îl împărțim în aceeași rugă
de cele mai multe ori tremur mă prăbușesc dintr-o viață în alta
085.911
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elis ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 7
- Actualizat
Cum sa citezi
elis ioan. “alb-astru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/222976/alb-astruComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
urmele din nisip sunt cele mai adânci și perene, palmele mării le va șterge mereu umed precum un sărut.
an nou și luminos să ai
la mulți ani!
an nou și luminos să ai
la mulți ani!
0
ela,
am lasat suspendarea aceea asa cum ai vazut-o si tu. am oscilat mult acolo pentru ca nu stiu daca prinderea exista sau nu. ceea ce stiu este suspendarea intr-o lume. titlul il las pentru alb-astrul meu. restul le/am mai inlaturat. iti multumesc.
stefan, chiar de nu se vad ele exista, nu ?! :) asa cum ai vazut si tu.
multumesc pentru urari. mult noroc, dragoste, lumina si voua!
am lasat suspendarea aceea asa cum ai vazut-o si tu. am oscilat mult acolo pentru ca nu stiu daca prinderea exista sau nu. ceea ce stiu este suspendarea intr-o lume. titlul il las pentru alb-astrul meu. restul le/am mai inlaturat. iti multumesc.
stefan, chiar de nu se vad ele exista, nu ?! :) asa cum ai vazut si tu.
multumesc pentru urari. mult noroc, dragoste, lumina si voua!
0
O odă frumoasă iubirii! Îmi place și cosmogonia ta, iar textul cred că ți-l vei mai limpezi. Singură. Să-ți stăpânești zilele astre cu putere, grație și poezie!
0
Stiu si eu toate astea, ba chiar ceva in plus. Foarte bun finalul, puternic, compenseaza cumva resemnarea din prima parte. Personal, eu as fi optat pentru \"tu stii toate astea\" ca titlu, ca o decizie finala. Multa lumina si liniste in ceea ce vei face in noul an.
0
pe rand gusti cand din cupa amaraciunii cand din cea a fericirii depline, in ce adancimi zace osandita partea luminata a adevarului pe care o renegam, cochetand cu dulceata amaruie a drumului strabatut doar pana la jumatate, alb-astru pe un cer innegrit de fumul parjolului ce a cuprins padurea indoielii, iar hotul de urme isi poarta sacul greu catre pustietatea desertului, intr-acolo sa te indrepti, unde toate devin una si unde suferinta universala iti va sopti noul nume... cea care renaste...
0
În mii de bucați te-ai desface să cuprinzi necuprinsul și tot ți s-ar părea că nimeni nu înțelege cum poți tu iubi de fapt. Iubirea...acest val cald de eternitate copleșitoare.
0

\"sunt doar prelungirea unei morți\"
te lași mult în urme și umbre. cred că ar merge fără \"mă prinzi\", senzația de suspendare pe care o lasă penultimul rând e deosebită.
despre anul ce vine, vom scrie. fi-va iubitor de/cu/pentru tine.
Ela