trupurile noastre o îmbracă

când plouă adorm într-o așteptare. cheia se rotește în absențele tale ghemuite. se dezmorțesc cască se întind peste mine. așa am învățat să măsor timpul.

mi-au crescut spini din carne și nimeni nu îmi mai poate mângâia șira spinării. sunt o plantă cu țepi care înflorește violet doar lângă tine.

diminețile e vremea de înflorire. iubirea noastră învață să capete chip și nume. rătăcită de noi se plimbă dezbrăcată pe străzi adulmecându-ne. trupurile noastre o îmbracă.

așa aducem ploaia.