Poezie
Dau foc
1 min lectură·
Mediu
O umbră subțire îmi taie ochiul
își îndeasă privirea în creierul meu
își suflecă mânecile, își leapădă carnea
unghiile ascuțite zgârie tăblia patului
mă croiește după reviste din care ies femei
nu urlu, mă chircesc printre cearceafuri
întind mâinile și înfulec bucata de pâine
vin zorile!
își îndeasă privirea în creierul meu
își suflecă mânecile, își leapădă carnea
unghiile ascuțite zgârie tăblia patului
mă croiește după reviste din care ies femei
nu urlu, mă chircesc printre cearceafuri
întind mâinile și înfulec bucata de pâine
vin zorile!
073.379
0

Tu știi că mie îmi place ORICE are miez de văz. Fiecare cu obsesiunea lui.
Nu am văzut niciodată zorii ca pe o...amenințare. Aici, așa apar.
Nu îmi place deloc să scriu prin subsolurile textelor descifrarea mea. Uneori poate influența pe ceilalți cititori. De aceea, spun doar că ai scris un poem forțos. Așa îmi pare mie acum. Forțos - dacă e să căutăm în spatele imaginilor care pot părea pre și prea fabricate pe alocuri.
O încordare, o hărțuire, o teamă, o captivitate, o resemnare.
:)
li