Elena Toma

moartea este rea sau bună?
eu știam că-i numai moarte:))
vrei, nu vrei, ajungi la ea
nu te iarta, dragă frate:))

ca o căpșună prea-coaptă ți-e inimioara-n jar,
până într-o zi când ai început să-l privești altfel...
bunele lui maniere,
florile,
ciocolata,
o cină romantică cu două lumânări...
sau felul cum zâmbea te-a amăgit?
....................................
:)))incurabil romantic. ce se ascunde in umbra gandurilor tale? ea este tanara, si tu/el aveti suflet tanar, sufletul moare tanar, nu mai face diferentiri:). ne nastem, traim, murim copii:))

sa cautam un curs pentru evolutie:)) ma inscriu in anul 1, sper ca dupa absolvire sa scriu demn de Agonia. pana atunci, schiopatez:) pregatesc o cafea la un mic dejun poetic

ca o virgulă în plus într-un context indescifrabil
pierdut în provincia pustie a cuvântului
aud pașii timpului sunând pe caldarâmul tăcerii
încrezător
mă-nfășor în spirala sensului revolut
ce-n labirint mi-apare
ca un semn al mirării hedonist
apă sfântă apă ne-ncepută
continui să te caut
liman al unor calme zări
.....................................
te regasesc in alte culori, mai calde..mi-a placut.

cu aceelasi respect pentru dvs, revin si nu o fac pentru a-l apara pe dan carlea, chiar sunt suparata pe el, dar adevarul trebuie pus in drepturile lui. este nedemn ce ati facut si cu andrei ruse, un tanar talentat care este iubit si apreciat de generatia lui si nu numai. in ce ma priveste, v-ati permis sa faceti afirmatii gratuite fara sa fi citit biografia mea si ati ironozat intreaga mea activitate pe care am avut-o pentru a ma ajuta, singura, sa revin la viata curmata de un nefericit accident. clubul meu are peste 3000 de membri si eu am scris cartile pentru cei din clubul meu si pentru ca regizirul de film emil slotea mi-a cerut sa scriu cartea pe care a propus-o pentru scenariu de film. consider ca este nedemn ca un editor al unui site de poezie sa ne insulte la modul grosolan cum v-ati permis dvs. eu nu am veleitati de poeta, scriu din dragostea pentru cuvinte si ma jigniti a doua oara, repetand acuzele anterioare. pentru o mai buna intelegere, va arat de cine v-ati permis sa va bateti joc:

Ansamblul Arta XXL| moda XXL

Am infiintat clubul XXL in anul 1997,ca o necesitate. El este marea familie\" a celor deosebiti prin \"arta de a trai\".
Club XXL este clubul oamenilor exceptionali și al mărimilor excepționale, grupare din care fac parte:
-tinere talente
-oamenii singuri care prin anunturi matrimoniale isi cauta compatibilitatea
-oamenii de varsta a III-a
-oamenii cu marimi exceptionale: supraponderalii, subponderalii si cei cu inaltimea peste medie.
Participand la activitatile cultural-social-artistice pe care le-am organizat pentru a veni in sprijinul lor, membrii clubului XXL au demonstrat, nu numai ca societatea are nevoie de ei si faptul ca
\"adevarata frumusete nu are varsta, greutate, sau inaltime. Ea este spirit ce dainuie\"
............................................................
am simțit nevoia să fac această precizare pentru a nu rămâne neînțes adevăratul scop al existenței acestui club care are peste 3000 de membri și 3 filiale. Poate ați avut ocazia să vedeți la tv. vedete supraponderale, oameni victime ale obezității, nu din cauza excesului de alimentație, doar din cauza virusului obezității. Oameni cărora societatea le întoarce spatele. Eu, prin dragostea mea față de semeni, am dat ocazia acestora să facă dovada de necontestat că sunt merituoși, demni de respect. Am organizat, pentru prima oară în Europa, Miss XXL. Am organizat, pentru prima oară in Romania, clubul pensionarilor deși nu sunt pensionară. Am fost fericită să văd vârsta a 3-a distrându-se la carnavalul pensionarilor, femei frumoase la varsta a 3-a participând la Miss Evergeen. Am înființat, pentru prima oară în Europa echipa de manechine XXL, toți îmi sunt prieteni în marea familie pe care am dobândit-o prin dragostea și respectul acordat fiecăruia în parte. Greu de creut, dar este un adevăr incontestabil. Pentru ei am scris și publicat gândurile mele persiflate de dvs pe pagina mea de poezie și nu mă folosesc de nimeni pentru a-mi face imagine. Eu nu am nevoie de imagine. Eu iubesc și respect semenii, le sunt aproape la greu, sentimente ce vă depășesc.:))
.................................................
va multumesc.

nu va port ranchiuna...cu scuzele de rigoare.

am revenit pe aceata pagina, citind comentariile la offtopic si ...da! acest titlu mi-a parut si mie cunoscut, cred ca si de asta m-am simtit atrasa de acest poem, dealtfel frumos scris de d/l Florin pentru care am deosebita stima. Sunt convinsa ca totul se va rezolva cu bine si dreptatea se va face asa cum este corect pentru fiecare dintre noi. stimate d/le Florin Bratu, regasesc aici violenta dumneavoastra exprimare. este trist ca pe un site de poezie suntem tratati in acest mod din partea editorilor care ar trebui sa fie exemplu de intelegere si sa respecte dreptul de autor al fiecaruia. nu ma port ranchiuna pentru duritatea comentariilor facute pe un text al meu, dimpotriva, ma bucur sa va regasesc si sa reinoiesc invitatia la pitesti, mai ales ca in acel comentariu m-ati jignit si m-ati acuzat, indirect, ca m-am bucurat de editarea cartilor mele pentru ca as intretine o relatie intima cu directorul editurii. stimate domn, am 50 de ani si nu m-am prostituat in viata mea. nu stiu ce stiti dvs despre mine, dar, ca un editor al unui site de poezie sa-si permita sa ma jigneasca in acest mod, este trist si am dreptul sa-mi apar imaginea. va astept. multumesc.

vezi, nea cioacă ce-mi făcuși
ajunseși și la fierbinți
du-te repede la duș
spală-te, dă-ți cu parfum
o să sune telefonu
ești fierbinte, vin acuș:))

nimeni
nu m-a văzut la tine
când urcam scara mică de lemn
a unei mărunte rugăminți
port în geamantanul acesta
silueta zveltă a unei femei
cu ochi osteniți și goi
întâmplarea și amurgul
tot ce mai am
.............................
frumos scris. m-ati introdus in atmosfera amintirilor de basm in care visam cu ochii deschisi la un fat frumos pe care il asteptam sa urce pe scara, sa intre pe fereastra, sa ma ia in brate si sa-mi spuna cat ma iubeste. era tot o rugaminte a inimii, atat de frumos si subtil exprimata de dvs in acest poem. va citesc cu multa placere. am selectat din poem doar aducerea aminte. cu stima.

e matineu sau e de seară
spectacolul tot circ se cheamă
trăim în râs și în delir
ca în povești de frații Grimm:)

miniona, merit sa fiu mangaiata
ce te faci in fata mea?
in loc de o vorba buna
imi dai sut? ha, ha, ha, ha

frumos portret ați făcut unicului Silișteanu și Mariei Gold. sunt încântată să cunosc astfel de oameni și le doresc din tot sufletul mult succes. voi fi alături de ei la marea bucurie: lansarea celor două cărți. Succes și de apreciat gestul dvs. prietenesc.

ce faci, bre, rușinică să dai șut
te știam cu maniere
stai la masa în tăcere
că mă supăr și mă :))...mut
de pe pagina matale
parol.

prințesa în rochie de bal
valsul ne poartă pe aripi
ritmul rotit spart între noi
să nu doară.
aș vrea să fiu prințesa din ceară
:)

tu ai scris ca pentru mine, ratacita in vreme cernuta, in cautarea basmului pe aripa caruia sa mai pot zambi. dar tu, scriind acesta proza poetica, ma raunci pe valul visului, alerg printre gandurile tale, sunt calde... ca sufletul tau.

mai oral, mai deal, mai vale
a trecut cu bine
iar la vara viitoare
o s-o facă și mai bine
ca femeie măritată
plină și de milioane
va trăi un basm pe cinste
mai orale, mai verbale:))

nu are crez
e doar o geografie onirică.
...................................
mai departe, e inutil..cuvintele tac!

neputinta de a te misca pe un drum ce dispare...
imi suna atat de cunoscut, un cunoscut de care m+am împiedicat în drumețiile mele.

vorba aceea: avem o țară, ce facem cu ea? e mai ceva ca în râsu-plânsu stănescian. încantata să va regasesc..

\" pasari reci se loveau de mainile noastre\"...chiar mi s-a intamplat asa:) mai trec.