Amintiri

Stăteam față în față, doar eu vorbeam, cerul rotea emoționat norii și norișorii, copacii șopteau în frunze: în sfârșit! am un trup complicat atâtea aripi, atâtea vise, atâtea inimi! am ales după două zile rochița rândunicii i-am mai pus la volane, crini albi, curcubeul pe umeri. tremur e prima întâlnire cu tine cel bun, cel tandru, mereu ascuns în noapte printre păsări ce dorm descifrând căile stelelor sfătuind sufletele călătoare ce drum să aleagă. nu te-am știut până glasul nu ți-am auzit întâmplător încurajând un pui de strigă să zboare. m-am temut de puterea ta de a stoarce din pietre apă, eu sunt mai simplă, am doar privirea ce îmblânzește fluturii.