Elena Overhamm

Ioana, te salut din împărăția merelor roșii, fii binevenită la concertul de gală! Ți-am pregătit o cameră în casa de sus, toți pajii te vor purta pe brațe - pentru că meriți. Vei găsi acolo și un șevalet: desenează case și poduri, așa cum știi tu cel mai bine. Iar când totul se va fi terminat, departe fiind, vei găsi întotdeauna drumul înapoi, de vei dori. Eu sunt aici... și-ți mulțumesc!
Cu aceeași prietenie,
porte-bonheur

Tamara, mă bucur că ai găsit aici o clipă de respiro, dispersie și recompunere ale unui moment dat din traiectoria vieții (cu rezonanță colectivă, de cele mai multe ori). Magia, incantația și tot spectrul de senzații trăite când m-am aflat în locul acela (am petrecut ceva timp cu aparatul foto în acțiune) sunt irepetabile, memorii prețioase pentru mine.

Ioana, te salut cu plăcere! Cum de ai ghicit tu că sunt o persoană prea generoasă? Ca și tine, de altfel! Mă voi gândi la un alt titlu, asta după ce îmi va trece starea de summer joy... mai alerg un pic pe spinarea cailor de aer, mai visez că voi rămâne veșnic tânără să-i strunesc doar cu biciul de mătase!

Vă mulțumesc pentru opinii și prezența onorantă!

Ce bine când, iată, dinspre tărâmul poeziei ne ajung din urmă vești poleite cu suflet! Și, ce bine că pe mapamond a mai apărut o țară: a lui elian!
Ne-om plimba în voie prin acest ținut fără frontiere, ne-om așeza alături de poet - bucuroși de a-i fi contemporani...
Bucură-te, Dana Banu, meriți!
Poate vei lansa odată și un fel de fonotecă The best of, ar fi super!
Urări de bine și editurii.

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase - ești generoasă, așa cum te știu dintotdeauna! Și pentru invitație, îmi va face plăcere să vă caut. Între timp, cu răbdare și buchiseală, voi căuta să aflu mai multe despre haiku.
Felicitări și cât mai multe reușite în demersul vostru!

Nicolle, bucuroasă de vizită și de cuvintele frumoase!
Sper și eu într-o revedere în același loc, la Deko.
Numai bine, draga mea, mulțumesc!

Medeea, o surpriză plăcută 100%!
Nu mă surprinde însă rezonanța, ai înțeles mesajul acestei compoziții. Spiritul tău liber, neînregimentat a trecut dincolo de limite, le-ai biruit de multă vreme, cred. Da, e așa de mult tragi-comic în noi, în imposibilitatea de a ne descotorosi de anumite uzanțe, de cele mai multe ori... și chiar mai mult decât atât!
Îți mulțumesc că te-ai alăturat acestor gânduri nevinovate -în cele din urmă! Te aștept să trecem odată linia geamandurilor, împreună; este o senzatie nemaipomenită!

Andreea, mulțumesc de prezență. Trebuie să-ți spun ceva:
draga mea, \"versurile\" acelea nu-mi aparțin. N-ai văzut ghilimelele inserate în text?! Sunt niște \"banale negații\" ce se întâlnesc peste tot în lume; chiar nu-ți amintești să fi citit nicio astfel de interdicție avertisment?
Dar eu sunt sigură că odată vei înțelege ce am imaginat eu în această \"vizuală\"... ai tot timpul, mai ales că simt că ești o non-conformistă, nu?
Dacă ți-a plăcut poza, află că ea n-are niciun sens fără text, se pierde farmecul; crede-mă că eu n-am glumit deloc!

Alberto, mulțumesc de semn, e o viziune personală, nimic altceva.

Vă mulțumesc tuturor, toate cele bune!

Sinceritate dublată sugestiv de o anume stare de incertitudine nevinovată, pregătitoare pentru căutările și răspunsurile ce durează o viață.
Mai este timp înainte, Tamara, pentru definirea întru adevăr - purificată pentru începuturi de orice fel. Toată viața e o așteptare, de fapt!
Estetică, claritate și discurs poetic energizant!
Mulțumesc!

Tamara, mulțumesc pentru gânduri frumoase! Îmi face plăcere că ai rezonat la acest text, ca ai văzut clipa de frumusețe în goana ei spre oameni! Și da, curge ceva sânge grecesc prin acest trup al meu.
Mulțumesc încă o dată, mă onorează prezența ta!

Ioana, tu mă emoționezi întotdeauna când îmi bați la ușă!
Îți mulțumesc pentru atenta aplecare asupra scrierii mele, știu că este mult loc de învățat, de finisat...
Sigur mă voi gândi la ceea ce mi-ai spus, voi corecta pe parcurs.
Altfel, sigur că inițial am vrut să scriu \"ralenti\", dar știu că este acceptată forma de ralanti în română; iar eu m-am gândit la un fenomen, un fel de alchimie, dacă vrei.
Voi reflecta și la acest aspect.
Cred că știu de ce ai ales barca răsturnată... oricum e bine!
Mulțumesc pentru lumină!

E greu să vorbești despre emoții... atâtea paradoxuri existențialiste, dinamica creșterii și descreșterii ca ființă, neputința în fața non-stării de perpetuum mobile.
Frumusețea nu are nume, e doar o stare - cred.
Mulțumesc pentru semn!

Îmi face plăcere să te găsesc aici.
În ziua cu pricina (vezi subtitlul), mi-am dăruit \"poezii\" - e un fel de acoladă, câte amintiri despre mine pot avea în 50 de ani, imaginează-ți... și am scris rezumatul acestora pe poza asta la care țin foarte mult. Voi revedea odată totul.
Mulțumesc pentru semn!

p.s. da, cred că avem amintiri comune, iar eu, să nu le uit,
mai bat din când în când la cele uși...

Am citit câteva din poeziile tale, îți las un semn aici: un pic de oniric indus, un altul de senzualitate, un spectru enigmatic ce conturează întrebări și răspunsuri cu multe fațete.
\"lumina care aduce întunericul peste gimpi (ghimpi, cred),
crini și albatroși\" - trecere și petrecere într-un univers aservit acelorași legi, până la urmă. Imperturbabil.
Mi-a plăcut, te voi citi în continuare.

Încă o pagină de suflet din poveștile Danei Banu!
Este obsedantă dorința de a vedea iarăși zapada - e un dor ce crește odată cu tine, te locuiește și parcă l-ai zidi fizic... în același timp, e bucuria renașterii, repetarea ei, precum ciclicitatea anotimpurilor.
Vreau să-ți mulțumesc pentru plăcerea de a te asculta recitând, superb! Îmi amintește de timpul când puteam asculta live sedințele cenaclului de la Deko...
Da, Dana Banu este un poet, scrie asta pe toate cărțile tale de vizită!
La bună revedere,

Mulțumesc pentru citire și, de ce nu, pentru complicitate!
Momente în timp, aduceri-aminte, pagini de poveste... câte file vom mai scrie, de câte ori o vom lua de la capăt - cine știe?
Toate cele bune!

Mircea, să înțeleg că luptăm de aceeași parte a baricadei?
S-a făcut, dau eu mai mult, numai să fie!
Mulțumesc de popas, emirule!

Mircea, sunt și eu una din vocile memoriei colective ce recunoaște că, de foarte multe ori, traversează hotare spre trecut, cu prezentul acesta pe umeri.
Totul este așa cum descrii... da, teama și durerea absențelor mă împietresc la întâlnirea cu realitatea, ori ce a mai rămas din aura acelui timp.
Orice ai scrie, omule bun, nu te repeți: există emoție pură
pe care o transmiți celor din jur. N-ai fi tu fără această
odisee a dorului, sinceră și vie - amprentă inconfundabilă
a unui crez de viață socială și spirituală.
Toate cele bune!

Da, Ioana, nu mai este loc de nostalgie când primăvara trece
așa mândră pe stradă... și totuși, oare?!
Azi am lenevit, timp în care am însăilat rândurile de mai sus; sigur că mai trebuie dereticat pe ici - colo, dar e timp pentru toate.
Mulțumesc pentru atenția constantă, onorantă!

Ultimele tale poeme sunt veritabile vizuale, Ioana.
Oscilând între un decor domestic și altul de rescriere în amănunt a unei realități aparent paralele, în chiar alchimia
luxuriantă a armoniei dintre material și imaterial - ipostaze ale căutării de sine, ale iubirii și definirii
spațiului și timpului date, matrice creatoare. Este o sete
de explorare, de împlinire și de acceptare bilaterală a unei
stări de complicitate.
Frumos, aștept și alte \"fantezii\"...

Ce veste minunată!
Felicitări, Magdalena, pentru reușită! Mă bucură acest eveniment, sper să fie începutul unei evoluții de lungă durată!
Corneliu, mulțumesc pentru implicare!
Toate cele bune!

Corneliu, arsura aceea nu se va cicatriza, din ea vor crește
lăstari - astfel, într-o bună zi, o pădure întreagă mă va locui... tu știi bine înțelesurile și rosturile.

Daniela, mă bucură semnul tău. Da, durerile ca niște revelații, permanența ridicării în picioare, după ce genunchii au osândit îndelung spinarea humei.

Ioana Matei, te-am văzut... ce bine că înțelegi!

George Lupașcu, într-adevăr!

Vă mulțumesc tuturor!

Ioana, mulțumesc pentru apreciere și, mai ales, sfaturi.
Am ținut cont de observațiile tale, am modificat. Ai dreptate, acum îmi place mai mult. Da, eu și cântecele mele,
căutările și inciziile adânci în chiar abisul ființei ce sunt... poate într-o zi voi ajunge acolo unde lumina este veșnică; ca toți ceilalți, de altfel... Căutarea nu se oprește nicio clipă.
La bună revedere!

Acesta-i un imn închinat tuturor femeilor, nu doar celei arabe. Frumusețea și viața - povară și eliberare, lumina chiar, cum bine ați creionat în final.
Muzicalitate și sensibilitate, vers curat și simplu - dar venind dintr-un crez ce vă definește.
Incă o dată, felicitări pentru scrierea dv. în limba română!