Elena Overhamm

Vă felicit, domnule Djamal, pentru frumusețea limbii române ce vă este atât de aproape! Versuri frumoase, sensibile- toate acestea le-am întâlnit în poezia dv.
Numai bine,

Acuratețe, fragilitate și tensiune bine controlate: o acuarelă în tușe fine! Mi-a plăcut instantaneul tău, mai ales că este despre fluturi... și fluturi. Am vizitat o \"fermă de fluturi\" (sună ciudat, așa-i?), este fascinant! Efemer și inefabil, ai surprins bine aceste trăsături.
Toate cele bune,
porte-bonheur

Cornel, mulțumesc de trecerea prin cuvinte și interpretarea delicată a lor!
Toate cele bune, spirit liber și frumos!

Bine te regăsesc, Magdalena! Ca de fiecare dată, e o încântare să citesc spusele tale! Cred că oricine și-ar dori să te aibă printre prieteni, delicată și plină de rafinament.
Cât drum îi trebuie unui om până la înțelegerea de sine, până să trăiască pur și simplu, fără meschinării și arătându-se lumii în toată simplitatea sa, chiar vulnerabilă de cele mai multe ori? Parcă am vorbit odată despre ceva banal, poate, însă e vorba tot de creație: întrebat fiind într-un interviu, înaintea concertului de la Havana din 2005 al formației \" Simply red \", de ce până atunci n-a interpretat \" A song for you \" al lui Leon Russell, Mick Hucknall a răspuns că n-a putut. A trebuit să trăiască, să simtă toate versurile cântecului, să fi înțeles emoția reală... Așadar, Magdalena, înțeleg de ce ai luat versurile de mai sus cu tine!
Mulțumesc, pe curând!

Ioana, te salut cu plăcere de peste mări și țări! Am citit cu atenție observatiile tale, s-ar putea să revin cândva asupra acestor texte. Însă tot ce-am însăilat mai sus, te rog să mă crezi, chiar așa s-a desfășurat... n-am găsit încă formula care să mă ajute să uit de sentimentalismul ăsta al meu... și probabil n-o voi găsi prea curând. Sau nici nu este nevoie, ai dreptate, nu trebuie decât sa rescriu, să regândesc două mesaje. Oricum, mă \" îndatorezi \" prin prezență... va veni și timpul meu să te caut.
Mulțumesc, Ioana, orice sfat e bine venit!
Cu aceeași prietenie,

porte-bonheur

Florin Hulubei, îți mulțumesc pentru atenție și pentru apreciere! Sinceră să fiu, mă onorează prezența dumitale în pagină, la rândul meu felicitări pentru frumosul ce sălășluiește în spiritul și trăirea unui bărbat tânăr!
Iar cât despre dorința de a te afla aici, unde aproape toate dorurile dispar- doar cel al nemuririi chinuindu-te, ce mai stai? Urcă-te în primul avion și dă-mi de veste: e loc destul aici, ești binevenit!
Toate cele bune, om bun!

Magdalena, tu știi cât mă bucură prezența ta! Îți mulțumesc pentru bunăvoință și încerc(a câta oară?)să fiu mai activă, să împărtășesc cu voi din gândurile mele...
Numai bine!

porte-bonheur

Dana, iartă-mă că-ți răspund târziu, dar abia am sosit acasă(plus diferența de fus orar... ). Mă bucură prezența ta, e un sentiment de împărtășire a unui crez comun, dacă vrei!
Cu siguranță îți voi bate și eu la ușă, deși am cutreierat deja prin împărăția cuvintelor tale... și știu că la masa ta e întotdeauna un scaun pentru oaspeți.
Mulțumesc iarăși pentru atitudinea ta binevoitoare și \"fair-play\"!
Bună seara, bună dimineața sau bună ziua, Dana Banu!

porte-bonheur

Încă o vizită care mă bucură, îți mulțumesc pentru apreciere! Așa este, ai sesizat miza reală a acestui text, însă toată această paradă de luxuriant pregătește ecranul pe care se proiectează istoria... care, de cele mai multe ori, se repetă într-un fel sau altul, nu?

porte-bonheur

E plăcut sa afli că sentimentele cuiva,intr-un moment dat, rezonează în sufletul altei persoane! E prea mult ceea ce mi-ai scris... încă o dată, mulțumirile mele și toate cele bune!
porte-bonheur

edi, nici eu n-am locuit pe aceeași stradă cu Dumnezeu, dar din câte îmi amintesc El m-a căutat de câteva ori și m-a găsit la orice adresă aș fi avut... Pe unde o fi la ora asta, cu cine o sta la taifas, nu știu. Sigur că da, ce ne-am face fără boțul ăsta de materie- creierul? Și mai ales în vidul creator, fără niciun dumnezeu; fie el al gâzelor, ierburilor, apelor și chiar al nostru, oamenilor?
Cât de aproape suntem uneori de miracol și cât de îndepărtați de noi înșine, deși suntem liberi cu adevărat doar în spirit!
Mulțumesc de trecere!

edi A., ai dreptate...
Alin, mulțumesc frumos că ai făcut popas și pe la mine!
Andu, mulțumesc și ție pentru intervenție... de fapt, și acum va voi face o mărturisire, chiar așteptam oaspeți: cu o zi înainte de a scrie, am visat că mulți din cei pe care i-am văzut la cenaclu, la Deko, veniseră în vizită aici, la mine; iar tu erai printre ei... bizar, asta e! În urma acestei întâmplări am postat textul de mai sus. Cât despre titlul în franceză, așa l-am gândit inițial, fără nicio ezitare. Aici, pe insulă- și-n partea franceză și-n cea olandeză, mă întâlnesc cu denumirea creole la fiece pas: restaurant creole, dans creole... etc. Mă voi gândi pentru viitoarele titluri, deși așa simt acum, o entitate aparținând acestui spațiu, și nu numai!
Încă o dată, mulțumesc tuturor!

porte-bonheur

Mărturisesc: mi-ați făcut o surpriză extrem de plăcută! Încerc să-mi recapăt forma și \"vocea\"( după o pauză foarte lungă... timp în care nu am postat, dar v-am citit și am fost mereu \"aproape\" de voi toți).
Mulțumesc, Dana Banu, pentru apreciere!
Multumesc, Ioana Geacăr, pentru observațiile măgulitoare!

Cu prietenie,

porte-bonheur

praf de stele mii
grădina verii scăldând
boboci de fluturi

Multumesc!

Îți mulțumesc pentru popas, Erika! Sigur există un fir nevăzut care înnoadă capătul oricărei vieți. Astfel rămâne în univers, în suflete și-n întrebări, povestea celor ce ne-am fost odată. Și chiar de-ar fi doar un nod la un șirag de mărgele, frumos rânduite în sipetul cu amintiri, și tot e de-ajuns!
Toate cele bune,
Porte-bonheur

Mereu același călător pe drumul de fum al amintirilor! Câtă nostalgie ai trezit și-n inima mea, Nicolae! Vine o vreme pe urmele fiecărui om, când vorbim cu natura înconjurătoare, când ochii disting chiar sufletul lucrurilor acolo unde, aparent, există doar rutină și desuetudine... E adevărat, uneori este nevoie de o viață până la întâlnirea revelației!
Și mi-ai amintit și de mama, asemeni tatălui tău, a dorit să mai vadă o dată \" câmpul \"... neputându-se deplasa cu ușurință, am urcat-o în mașină și am plimbat-o pe țarina arzând sub soarele lui august, printre tufe de \" floarea-cucului \" și maci sălbatici... Spunea Alfred de Vigny: \" j\'aime la majeste des souffrances humaines \"; ce-ar mai fi de zis?
Mulțumesc, bucură-te de izbânda firului de iarbă!

Bine te-am regăsit în prag de primăvară!
Mulțumesc pentru gândurile pline de atenție, ca întotdeauna, de altfel, și încerc să promit că vor urma alte capitole din aceste pagini de jurnal. De fapt, ai dreptate, ar trebui să se numească pagini de călătorie; inițial așa le-am și gândit, însă neatenția m-a călăuzit spre un alt indicator. Poate că de-acum înainte le voi adăuga încă un subtitlu: \" pentru Magdalena Dale \", ținând cont că, s-ar părea, tu ești singura interesată de aceste note! Cât privește pozele, dacă aici nu este posibil să le inserez, mi-ar plăcea să-ți trimit câteva, doar să am adresa ta. În rest, sunt încă prinsă în vraja acestui minunat voiaj... presimt că mă voi întoarce acolo curând!
Să ne auzim cu bine!

Nicolae, adevărat este că \"lista\" asta nu-i ușor de completat: doar zece nume?! Că spuneai tu de Hora de la Frumușani... păi, eu aș trece alături și Hora Stacatto a lui Grigoraș Dinicu. Și n-aș putea s-o uit pe Maria Tănase, stând la aceeași masă cu Edith Piaf și Amalia Rodrigues, cu ale sale Cine iubește și lasă, Ciuleandra, Mă dusei să trec la Olt... Și n-aș putea să nu-l amintesc pe George Boulanger(Gheorghe Pantazi) cu al său Avant de mourir pe care l-am ascultat, inclus în repertoriul unor formații celebre, fie că mă aflam la Paris, Viena sau insula Corvo din arhipeleagul Azore!
Iar ca precursor de geniu al lui Brâncuși, venind așa anonim pe drumul istoriei, îl am în minte pe creatorul \"Perechii divine\"- o statuetă datând din mileniul IV înainte de Cristos, din renumita cultură neolitică Gumelnița, aflată în custodia Muzeului de Arheologie din Oltenița. Aceasta este prima reprezentare artistică a iubirii, un UNICUM în toată plastica de lut din sud-estul Europei- așa cum o caracterizează descoperitorul ei, arheologul Vladimir Dumitrescu.
Câte ar mai fi de spus! Mulțumesc pentru această sensibilă mărturisire, și-ți împărtășesc în totalitate atașamentul la recunoașterea valorii în termeni atemporali!

Luchi, dacă și memoria ta olfactivă a păstrat aroma unică a portocalelor de odinioară, înseamnă că suntem încă plini de copilărie, nu am pierdut-o din \"genele\" noastre.
Iar astăzi, mai mult decât în alte dăți, îmi este dor de clipele acelea și de toți cei care mi-au fost alături, fericindu-mă!
Mulțumesc de atenție, toate cele bune!

Eu zic sa multumim fluturilor ca ne poarta greutatea, cu balast cu tot, pe umerii lor- ce alti umeri ai inocentei ar fi mai potriviti?!
Si mai zic, draga Alina, ca strainii se intersecteaza de atat de multe ori, insa doar uneori se si vad in oglinda retrovizoare; iar atunci viteza este prea mare pentru a frana. Dar s-ar putea ca unda electromagnetica sa-i orbeasca
printr-o revelatie!
Ma plimb prin poezia ta la brat cu lemnul din care-mi voi ciopli crucea pe masura...
Multumesc, la buna recitire,
Porte-bonheur

Iata ca mai primesc vesti si dinspre taramul poeziei- prin mesagerul ei autorizat si elegant, Alina Manole!
Multumesc, nu-mi ramane decat sa-mi vad de treaba prin imparatia cuvintelor!
Cat priveste Londra, daca ai stat aici, greu o poti uita; indiferent cum s-or numi celelalte locuri prin care te poarta viata. Deoarece eu imi impart trairile intre mai multe destinatii, sunt de fiecare data in fata unui alt \"acasa\": momentan la Torino, urmeaza Viena sau Buenos Aires...Oricum, curand voi trimite salutul tau orasului, pana dincolo de cel de-al 33-lea pod peste Tamisa!
Sa ne auzim cu bine,
Porte-bonheur

Eu iti multumesc pentru atentia pe care o acorzi scrierilor mele! Comentariile tale sunt o dovada de rafinament si elocventa- te felicit si-ti doresc numai bine!
Porte-bonheur