Elena Overhamm

Tamara, mă onorezi din nou prin prezența ta! Mulțumesc, ce poate fi mai plăcut decât să știi că și altcineva a văzut nevăzutul? Avem destule de scris, e vreme multă înainte...
Cu reală considerație,

porte-bonheur

Dacă aș spune că știam că vei apărea, m-ai crede?! Așadar, dragă Andu, ceva tot ți-a plăcut, poemul. Păi, tocmai acest poem eu l-am văzut zburând atunci, acolo, deasupra liniștii paradisiace dintre cer și ape. Oamenii din insulă sunt extraordinar de prietenoși, și nu-i niciun merit să te fi născut acolo, cu o cultură civică și apartenență la aceste meleaguri deosebite. Mă amuzi cu pardoselile de ciment... casele sunt niște bijuterii în stil colonial. Trebuie să fii orb să nu vezi, să pipăi lucrurile în profunzime, în general vorbind, desigur. Și un amănunt picant, dacă vrei: ceea ce pentru mulți este o extravaganță, ca mâncatul langustei, pentru ei este normalul absolut- doar are împărăția peștilor din belșug, slavă Domnului! Iar tot acolo am văzut credință, apropierea de Dumnezeu este prietenie și armonie. Există autobuze care-i transportă pe enoriași la slujbă, am fost la una: poezie și cântec, renaștere și speranță - gospel. Superb! Vezi că l-am întâlnit pe El în atâtea și atâtea lucruri, că am simțit bucuria acelor oameni, și pentru asta am scris textul de mai sus? De ce crezi că doar în abstinență și, prin extensie, doar în colibe se poate naște trăirea? Crezi că sufletul alege locul sau alege omul pe care-l locuiește?
Dar, de gustibus... poate de aceea plec eu așa departe, unde lumea stă încă frumos în picioare. Încă ceva: eu nu merg la birou, biroul meu e acasă, iar casa mea este peste tot.
Mulțumesc pentru citire, te salut și pace,

porte-bonheur

Am citit cu mare plăcere aceste povești de viață adevărată.
Frazarea, sinceritatea, detaliile minuțios etalate, mâna sigură și experimentată a autorului- tot epicul acesta este un discurs captivant; la care eu, celălalt personaj, din public, particip cu aplauze la scenă deschisă!

Mulțumesc pentru bucuria de a vă ști aproape, pentru empatia și rezonanța la frumos și, nu în ultimul rând, încrederea voastră onorantă!
Vă doresc toate cele bune,

porte-bonheur

Ce nume să-i mai dăm dorului din noi, ce ofrande să-i mai aducem? Să nu ne mai fugărească prin meandrele existențiale?
Și ce vreme va mai curge peste noi, nu-i așa, când toți clopoțeii vor fi încinși de cântec în bătaia vântului?
Mă bucur că ești aproape, din nou îți mulțumesc!
Numai bine,

porte-bonheur

Magdalena, aceste poezii vizuale le-am postat cu gândul și la tine. Vroiam să le vezi, să le pipăi sufletul imortalizat în pelicula timpului...
Mulțumesc și pentru semnătura ta poetică, pe curând!
Toate cele bune,
porte-bonheur

Oana, fii și tu binevenită în lumea amintirilor! Ce-am fi noi fără ceilalți noi ai zilei ce-a trecut? Sau poate că în mulți încă respiră lumina zenitului, aură unică a vieții fiecăruia?
Mulțumesc, bucură-te de frumos!

Florin, poate că reflexia luminii ce ar pătrunde dincolo de intangibil este un miracol, o iluzie ca o revelație. Tu ai surprins-o foarte bine, pentru că ai văzut-o, chiar dacă numai pentru o clipă.
Frumos creionată această stare, de trecere și petrecere între lumi aparent paralele.

Nicolae, mă bucur că a plăcut zidirea aceasta a mea. Mai sunt schele și caturi de ridicat, mai cădem de multe ori- dar ce mare este bucuria înfăptuirii! Care nu poate fi revendicată însă fără fundamentul așezat odată la temelie.

Tamara, vorbele tale redau întocmai emoția trăită când am scris.
Așa e, ca un pictor de duminică încerc să etalez culorile ce-mi umplu universul, iar memoriile sunt incurabile și chiar contagioase.

Vă mulțumesc pentru atenție și, dragi prieteni, vă dăruiesc aceste gânduri pentru o noapte specială!
Toate cele bune,

porte-bonheur

Hanna dragă, chiar mi-era dor de tine! Și mai știu că-ți este foarte drag tot ce înseamnă Portugal...
Lângă poet se așază cel ce rămâne singur în facerea poeziei, dar și cel al cărui suflet tânjește să atingă într-o zi stelele!
Îți mulțumesc pentru popas,

porte-bonheur

că au existat astfel de oameni! Și ce bine că mai există foamea de frumos, spirit și neodihnă în ceilalți ca dv! Nu departe de statuia poetului, pe strada Garret și lângă cafeneaua celebră A Brasileira, există un magazin-muzeu cu discurile Amaliei. Nu trebuie să faci niciun efort de aducere-aminte, ea vine spre tine, te învăluie răscolitor în patima fado-ului... este aproape imposibil să descriu senzația trăită de fiecare dată, în apropierea Poetului.
Onorată de prezență, mulțumesc!

Mulțumesc, mi-ați făcut ziua frumoasă! Participarea dv la zidirea și trăinicia emoției, chiar dacă multora li se pare desuetă, mă bucură. Iar acest text este unul la care țin foarte mult... Bucurați-vă în continuare de îmbrățișarea limbii române, vă felicit!
Toate cele bune,

porte-bonheur

Ioana, ma bucură să știu că ai simțit fiorul acestui text, mai ales că, pentru mine, acesta este o dedicație mai mult decât specială! Dacă vrei, în aripile fluturelui curge chiar sângele meu! Încă o dată, mulțumiri că-mi ești aproape!

Oana, bine ai venit în vizită! Înseamnă că vorbele mele au ajuns la tine... și asta spune tot. Mulțumesc!

porte-bonheur

Dragă Anana, mă bucură popasul pe care l-ai făcut în această pagină!
Tu ești o creatoare autentică de versuri pline de emoție pură- ele reverberează de mult în cititorul din mine. E o plăcere să te aibă cineva oaspete printre cuvinte, îți mulțumesc! Cât privește disonanța subliniată, mă voi gândi și voi schimba la prima revizuire( am scris textul ăsta în vreo 3 minute... abia \"developasem\" pozele).
Toate cele bune,

porte-bonheur

Ferice de cei părinți și onor Deliei! Frumos drum, uriașă muncă - treptele devenirii!
Din tot sufletul, felicitări!

Între amărăciune și speranță, căutare și înfrigurare, elian nu este singură. Ea are atâția prieteni care o însoțesc la drum lung. Undeva, lângă ea, există întotdeauna un \"acasă\" ... Fie ca zilele ce vor veni să-i deschidă alte și alte porți, să-i așeze masa aproape de lumina focului din vatră; iar elian să scrie și să deseneze flori nemuritoare în înghețul trecător al nopților de iarnă!
Mulțumesc, Dana Banu, că te regăsesc mereu în linia întâi a poeziei!

porte-bonheur

Ela, iertare pentru eroarea de început... deși am încadrat corect, cred c-am atins aiurea vreun buton! În fine, sunt la prima vizuală, sper să fiu înțeleasă. Mulțumesc!

Ioana, este un experiment pe care voi încerca să-l dezvolt.
Am atâtea fotografii care au însemnat mult atunci când am surprins \"clipa\"... găsesc suficientă inspirație în ele. Mulțumesc pentru atașament!
Cu prietenie pentru voi,

porte-bonheur

Alice, mă bucur că m-ai însoțit în această călătorie. Dacă m-aș apuca să scriu despre cele văzute și întâmplate, păi mi-ar trebui timp... și aș plictisi cititorii! Oricum, a fost o experiență unică.
Îți mulțumesc, dragă Alice, și-ți doresc spor la scris!

Ioana, aș putea vorbi mult despre acest text, despre fiecare cuvânt în parte. A fost o stare chiar stranie momentul în care l-am scris... așa am simțit, n-am făcut nicio corectură. Trebuie să-ți confirm ceea ce tu știi deja: versurile citate sunt și pentru mine nucleul în jurul căruia gravitează ideea. Sigur o știi! Iar jocul fonetic evidențiat are rolul său, la fel și păsările, Ioana. Am nevoie de ele, să le știu acolo, să pot rezista furtunii!
Până la urmă, poate că Ea n-a plecat... doar cochetează, cum face de obicei.
Mulțumesc că ai împărtășit cu mine această intimitate!
Pe curând!

Imagini puternice, ritm, decor de sfârșit și început, între vise și amintiri. Tristețea chiar își caută un adăpost, poate în lumina puțină a lumânării- dar pure.
\"de ce oare a mai venit și toamna asta?\"... cine știe sigur?, probabil pentru a naște răgazul de a mai citi scrisori parfumate, de a chema pacea și liniștea dinăuntru să curgă peste lume, în dangătul clopotului solitar... și solidar.
Iată de ce-mi place noiembrie, mai ales după citirea acestei destăinuiri de suflet!
Mulțumesc!