Poezie
Noiembrie
1 min lectură·
Mediu
bat clopote printre rafale de vânt
doar un om și o stradă uniți sub cer
frunzele se joacă de-a v-ați ascunselea
am ales să vorbesc despre o zi mohorâtă de toamnă
când iubitele desfac pentru a douăzeci și una oară scrisorile
apoi le pun înapoi în sertar necitite lipite doar buzelor
nimeni nu trece pe sub geamul cu lumânare aprinsă
nici o pasăre nu se mai lasă purtată prin furtuni
de prea mult întuneric se mai stinge un geam
încă o casă oftează și pleacă e ultima
clopote și rafale de vânt
numai o stradă și-un om
cerul cu frunzele
pe la ora asta plecam prin parcuri de mână
fără teamă de ploi fără umbrelă
te opream să îți leg iar șiretul de la baschetul stâng
mă mângâiai ridicam privirea cu drag
doar picături calde pe față
pâlpâia felinarul de la intrare
sărutul prelung o ultimă șoaptă
rafale de vânt și clopotele bat iar
unit e sub cer omul cu strada
s-au ascuns toate frunzele
de ce oare a mai venit și toamna asta?
013260
0
\"de ce oare a mai venit și toamna asta?\"... cine știe sigur?, probabil pentru a naște răgazul de a mai citi scrisori parfumate, de a chema pacea și liniștea dinăuntru să curgă peste lume, în dangătul clopotului solitar... și solidar.
Iată de ce-mi place noiembrie, mai ales după citirea acestei destăinuiri de suflet!
Mulțumesc!