Mai mult decât Grecia, iubesc grecii. Nu la grămadă, doar pe ăia de gen masculin. Au umor, zvâc, bronz, timp liber, conflicte fiscale, nasuri virile, yaaah-turi și taverne. Au scootere care fac să
Mi-a zis medicul, recent, la un control de rutină, că o să mor. Că nu o mai duc mult, ia uite, zice, compoziția leucocitelor, niște chestii, monocite, limfocite, granulocite, toate cite. Nu mi-a fost
Femeile sunt generoase când e vorba de terapia prin shopping. Firesc. Am o prietenă depresivă de vocație. Depresia e o boală seriosă, unii spun că ar putea fi chiar genetică, să nu faceți glume pe
Þin mirarea mereu la îndemână și o scot ori de câte ori mă plictisesc de moarte. E o chestiune de estetică, blazarea nu mi se asortează prea bine cu fasonul. E genetic.
A nu știu câta străbunică
Cangrena mea dezvoltă autiști, îi fabric în scop terapeutic, ca pe fameni care să-mi dezbrace coji învățate pe de rost, cândva, pe sub piele. Îi asmut cu scrâșnet de vertebre și îi slobozesc să
Nimic nu te bagă mai rapid în depresie ca un coș în bărbie, două kile în plus sau manichiura nesatisfăcătoare. Sau articolul unui expert în femei despre cum femeia după 30 de ani trebuie să se
La Ciolpani, de Sfântă Mărie Mare, în vremea copilăriei mele, se ținea bâlci. Și doar de Sfântă Mărie mă duceam la Ciolpani, la casa unde se născuse tata și pe care o părăsise în copilărie, la
Orizontal:
1.Proză, vis, ori poezie
Se tot scriu cu pasiune,
Orice gând poate să fie
În această secțiune. (masc., sg.)
2.Scriitori sau exegeți,
Vreau să sper și am credință,
Că-nainte de
A ieșit trântind ușa în urma ei cu fermitatea și ostentația cu care se lepăda de rutina conștiinței și în alte situații. Așa cum se întâmplase și aseară, seara ei și a lui Dan, când dăduse pe gât și
M-am trezit ieri dimineață renăscută, nu făcută, un hamster. Nu, nu vă speriați, n-am dramatismul și nici subtilitatea gândacului lui Kafka. Eu m-am trezit un hamster total nespectaculos și, mai mult
Detest revistele pentru femei. Am oroare la ele și de la o vreme, organic, îmi ies bube dulci când le zăresc pe tarabă. Nu pentru că ar fi pline de inepții, nu, ele sunt pline de sfaturi binevoitoare
Nopțile de vară sunt încântătoare în grădina mea. Știu că spunându-vă asta, nu veți fi impresionați, toate grădinile sunt încântătoare noptea, știu, dar grădina mea chiar e specială și am mai multe
Am născut numele tău noaptea, la soroc. Plecaseră toți după ce tăiaseră burți de balene.
M-am uitat toată ziua cum mâini de latex scot viață cu sânge, cu acasă, drumuri, întoarceri, spaime și
Bărbati-miu e un tip cu inițiativă, genul care schimbă lumea de două ori pe zi cu entuziasm, pentru ca apoi, din ratarea evenimentelor, să cadă în depresii grave pentru două luni.
Întâi a adus în
Pe Almodovar îl iubești sau îl detești. Un copil mare, obraznic, prost crescut, pus pe șotii și cu prea multă imaginație, care se jocă de-a filmul pentru oameni mari.
Eu am apucat să-l iubesc de
Nopțile mele sunt zile, și răsărituri, și apusuri.
Și fado cu Mariza.
Nopțile mele sunt amintiri.
Jenante.
Noroc că nu mă întreabă nimeni despre ele.
Nopțile și zilele mele sunt mâinile mele
Sunt persoane pentru care viața începe și se sfârșește cu ele însele. Suficiența existenței sau nefericirii lor dă sens primăverii, cuvintelor, gesturilor tandre, războaielor, cozii de la pâine,
I
“If I don’t meet you no more in this world,
Then I\'ll meet you in the next one
And don\'t be late, don\'t be late,
\'Cause I\'m a voodoo child!
Lord knows I\'m a voodoo child!” (Jimi
Sunt oameni de care nu te poți despărți peste ani, nu pentru că te-ar lega iremediabil sentimentele profunde de iubire, prietenie, recunoștință și alte minunății de dorit, ci pentru că îți amintesc
Sunt un fluture prizonier. Respir în camere portocalii, de împrumut, cu ferestre spre gang. Aprind țigări de câte ori ridici tu lumi în spatele limanurilor. Îmi disimulez culorile în zboruri
Iubita mea s-a hotărât să joace bridge. Asta e bine, oricum era nevoie la masă de al patrulea, problema este că ține morțiș să facă axă cu mine. Deși toată lumea i-a povestit despre crima odioasă și
Azi am împreunat mâinile în rugăciune și trupul meu a început să tânguie invocații fado, pesemne tu ești chitara cu douăsprezece corzi care îmi injectează himere în vene și cel care îmi desenează
După amiaza, spitalul Fundeni arată ca o casă pustie. Bântuită. Nimic nu amintește de forfota de doar câteva ore înainte. Fantome cuminți își cară pungile de plastic atârnate de nasturele pijamalei.
Sunt virgula. Semnul acela mic și încurcă-lume. Da, da, știu, mă alint spunând asta, accept că sunt o pacoste uneori, dar asta e doar o chestiune de aparență, doar sunt virgula!
Inspirați, dați-vă
EM