Terapia shopping-ului

Femeile sunt generoase când e vorba de terapia prin shopping. Firesc. Am o prietenă depresivă de vocație. Depresia e o boală seriosă, unii spun că ar putea fi chiar genetică, să nu faceți glume pe seama ei, e treabă seriosă, așadar se tratează serios. Shoppingul nu are egal în eficiența luptei împotriva acestei afecțiuni nemiloase. Shoppingul crește endorfinele eliberate de creier. Verificat. Punct. În crizele fără speranță, prietena asta a mea cumpără lenjerie intimă. Foarte bine. De asta ai mereu nevoie. Atâta doar că ea o cumpără cu vreo 2-3 numere mai mică, după măsura ideală. O alegi, alesul lenjeriei e o artă și o delectare de neexprimat. Numai cine a experimentat-o știe câte satisfacții aduce alegerea unei lenjerii de mătase sau lycra, dantelă sau bumbac chinezesc, cu decupaje, cusături vizibile sau nu, floricele, imprimeuri, tanga, sport, elegantă, sexy, albă, neagră, colorată, oricum ar fi. E o artă și o împlinire, ca un amant interzis, alături de care conviețuirea nu a apucat să sape tranșee de evadare a sinelui. Petreci cel puțin o oră fâțâind vânzătoarea, pleci fără să cumperi nimic, apoi te reîntorci să ți le mai arate o dată. Așadar, prietena mea cumpără finalmente perechea ideală. E fericită. Și vă spun că asta cu fericirea nu e vorbă mare, o lenjerie cumsecade poate face acest miracol. Vine acasă, o întinde pe pat, o privește îndelung. Apoi o probează. Constată că e mai mică cu 2 numere, așa încât asta duce la o nouă criză depresivă. E simplu, cercul nu se închide niciodată. Firește că nu îi vine, o va dărui unei bune prietene, de regulă la fel de supraponderală, iar ea se va consola mâncând ciocolată. Nivelul endorfinelor produse de către creier variază de la o persoană la alta, de aceea e definitoriu ce cumperi pentru tine ca individ, dar și pentru a-ți personaliza depresia. N-o să vezi femeie care se tratează cumpărând aparatură electronică, electrică sau alte obiecte la fel de plictisitoare, pe care e salutar să le ai în casă, dar a căror achiziționare e de-a dreptul lipsită de spectaculos. E absurd. Și dacă face cumva asta, prima îngrijorare ar trebui să fie nu depresia, ci identitatea sexuală. Anticiparea lui „a avea” are forță dincolo chiar de orice act de creație, dincolo de orice alt verb, așa cum pentru bărbați „a putea” devine lege de pus în aplicare imediat ce vecinul și-a blocat yala în ușă și adună toată potența masculină a blocului în jurul lui. Chiar dacă, deși fac scheme, calculează, măsoară, se cocoșează, se târăsc pe jos, se ceartă, își dau cu părerea, finalmente sparg ușa. Dar amețitul blocat de nenorocirea aia de yală POATE să intre în casă la nevastă-sa. Deși terapia shoppingului e eficientă la orice vârstă, ea are era ei de glorie și marchează cumva perioada cea mai frumoasă, deplină și matură a unei femei. Poate și pentru că e costisitoare și din această cauză relaxarea financiară are un rol necesar în treaba asta. Am fost îngrijorată când colega mea de birou s-a înscris într-o bună zi în clubul menopauzistelor din firmă, pentru că da, au înființat așa ceva. Hait, zic, să vezi dramă acuma, mai ales că începuse să manifeste ciudățenii care frizau nu numai agresivitatea, dar și dezinteresul pentru orice era viu. Capetele inoportunilor intrați cu sau fără treabă în biroul nostru comun zburau pe și prin uși, ferestre, după ce în prealabil erau mutilate sângeros de pereți, mi-am petrecut toată iarna trecută la zero grade Celsius pentru că nu te pui cu accesele de „ e prea cald, e prea frig, e prea lumină, e prea trist”, lumea mea deja se prăbușea când am decis că, spre binele ei și al tuturor, era momentul să iau măsuri. Așa că, într-o frumoasă zi de primăvară timpurie, am ieșit împreună la cumpărături. Sunt convinsă că nici „brânca ursului”, nici coenzima Q10, nici fusta dreaptă cu tăietură adâncă de-a lungul picioarelor, nici tonele de ciocolată, nici alcoolul ingerat la ore indecente printre lamentări de „viața mea se face praf” nu au avut efectul spectaculos la care deja vă așteptați. Nu! Salvarea a fost însăși terapia prin shopping, de aceea am grijă ca cel puțin o dată pe săptămână să o însoțesc la cumpărat orice, pentru ea, pentru reușitele ei progenituri, pentru nemernicul de consort, pentru colegi, pentru vecini, pentru neamuri, pentru tot ce mișcă sau nu, important este să cumperi. Deplin conștientă că nu am zis încă aproape nimic despre realele efecte ale terapiei prin shopping, mă văd nevoită să închei aici, pentru că am văzut acum două zile o pereche absolut incredibilă de pantofi într-un magazin pentru femei, pe care mă grăbesc să o cumpăr.