Și ploile știu, și macii, și tu

Am citit.Am zăbovit preț de cîteva minute pentru că am vrut să mai spun ceva.Nu este momentul.Frămîntarea noastră în nămolul zilnic al sentimentelor poate să ne pună deoparte cîteva cuvinte frumoase pe care să le citim din cînd în cînd.Fluidul dintr-o respirare scurtă,cum este cea de mai sus,împrăștie arome plăcut mirositoare.
Numai de bine!

mulțumesc de zăbovire, de gânduri, de miresme.
noroiul are și el menirea lui - aceea de contrast. cine ar mai spune că liliacul miroase frumos, că ploaia..?
de bine și ție!

\"odată ți-am sărutat palma stângă
și de atunci port pe buze
linia vieții tale
când mi-e dor o sărut\"
Ia uite cum descopar zilnic fiinte care canta parca pentru mine. Te mai citesc, te-am descoperit cand am vazut ca ai fost pe pagina mea, ai lasat un semn si eu n-am vazut pana azi. Sa indraznesc sa cer iertare?

Cu drag am descoperit aici versuri potrivite sufletului meu. Doar un suflet plin de iubire le putea scrie si doar acea iubire ne poate face pe noi sa simtim ceea ce ai scris.
Apreciez mult si titlul.

Extraordinar de frumoasă această poezie. Pe cât de scurtă pe atât de plină de iubire și profunzime. Pe mine macii m-au atras, dar îmi place fiecare vers, fiecare înțeles. Totul e perfect.

Maria,
semnele lăsate sunt mai mult pentru noi insine; sau cel putin așa cred eu ca ar trebui să fie. Cât despre târziul cu care răspundem :), iată o mostră că timpul nu contează.

Valeria,
păstrează iubirea aceasta. E rară, e caldă, hrănește, nu mistuie.. Mulțumesc de cuvinte.

Nicoleta
Vorbeam de timpul care nu-și are locul în unele spații:) Avem nevoie uneori de maci, de roșul lor neegalat, de văpaia lor.. Mă bucur mult că versurile mele au adus bucurie sufletului tău:)

Cu bucurie, o întârziată împărtășire de emoții,
Elena