Poezie
Tăcând despre dragoste
1 min lectură·
Mediu
până la tine un pământ
până la mine o mare
între noi gânduri
chemate sau doar venite
îmi aplec fruntea
sub sărutul tău
niciodată început
îți primesc în palme capul
neîntrebând dacă ești
dragostea mea
afara miroase a ploaie
de-o vreme
a verde
și-a mâinile tale
te respir din primăvară
mi-e dor de orhideea
alb și mov
ce nu a vrut să moară
decât pentru a-mi inspira
o poezie
atât de dor
de tăcerile tale
privindu-mă
aș fugi ca o nălucă
de mi-ai vorbi
căci îmi ajung
cu dorul meu stăpân
iar dragostei
nu-i cer mai mult
ea este
și îi mulțumesc
cu tine în gând
023.626
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Luminita Bouleanu. “Tăcând despre dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-luminita-bouleanu/poezie/166712/tacand-despre-dragosteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EB
ai simțit frumos mesajul acestor versuri, Magdalena.
da! cuvintele sunt de prisos atunci când spațiul dintre cei doi este plin cu dragoste.
mulțumesc
da! cuvintele sunt de prisos atunci când spațiul dintre cei doi este plin cu dragoste.
mulțumesc
0
de tăcerile tale
privindu-mă
Cred că nu există dragoste mai frumoasă decât cea care se hrănește din tăceri... Uneori cuvintele fiind prea uzitate își pierd din consistentă. O privire fără cuvinte este mult mai încărcată de semnificații și atunci tăcerea nu este decât sunetul inefabil al harpei sufletului, când aerul vibrează la unison cu sufletul.
iar dragostei
nu-i cer mai mult
ea este
și îi mulțumesc
cu tine în gând
Frumos și generos, așa cum numai în dragoste întâlnești…