Aș sângera drumuri

nu te mai chem
adun doar în palme
trecerile tale
apoi le sărut
le pun în sân și
apăs tare

m-a fermecat prima strofa, si nu o spun sa par amabil si dragut, chiar m-a fermecat.
imaginea drumurilor sangerand imi raman in suflet, cunosc acele drumuri, urma pasilor mei inca balteste ..
cu drag

este un semn frumos și îți mulțumesc.
nu știu ce aș putea să spun, decât că din când în când mai gravez o trecere cu palmele apăsându-mi pieptul.
Elena

Superba imagine in prima strofa! Si un final suprinzator! Poemul este foarte bine inchegat, pare a avea o \"rama\"...
De remarcat oximoronul (sau nu?!): \"nu te mai chem\", dar totusi exista \"trecerile tale\"... M-a pus pe ganduri si am gasit cateva semnificatii, dar poate cu tenta (prea) personala, deci subiectiva. Mi-ar placea sa aflu mai multe de la tine, Elena!

Voi mai trece pe aici!

am gasit in poezia ta picatura de parfum fermecat demult cautata ... intima,calda,sangeranda si nu stiu de ce dureros de cunoscuta .

prietenesc,
Fina

Când adunam de pe obraji genele căzute, le ascundeam la piept și dorințele nu se împlineau niciodată.
Tu prinzi păpădia în călușul palmei, sufli și puful ei se face zbor prin care încă îl chemi pe drumul tău, sângerând.
Cu drag,

Delia - oxinom, da! am vrut să așez la locul ei dorința pentru ca lucrurile să se întâmple libere. doar \"abia când nu mai suntem, devenim noi\". mulțumesc pentru \"încadrarea\" în rama atât de frumoasă.

Elena - picătura de parfum strecurată printre șuvoaiele de drumuri sângerânde te-a adus la esența gândurilor mele.

Elis - încântată de prezența ta. cred că am surprins un fulg din aripa îngerului tău plutind pe-aproape:) o să-mi pun o dorință.
mulțumesc!

lui Radu Herjeu o plecăciune. mai mult nu pot acum. ochii nu mă asultă și brobonesc rouă.
Elena