Vreau să am timp a fi

nu știu să trăiesc altfel (chiar dacă e banal) îmi iubesc îngerul și-i spun în fiecare seară vin către tine ieși înaintea mea să nu rătăcesc prea mult am vise normal de bizare mă trezesc dimineața cu ochii în fereastră căutând soarele (asta de o vreme mă preocupă mai mult) mănânc privind la forma pătrunjelului și nu mă simt vinovată că nu rumeg vreo idee de afacere în același timp plâng dacă mi-e plină inima râd fără să-mi pese că pot face riduri iar când vreau să tac scriu Doamne câtă viată mi-ai dat oare voi avea timp s-o trăiesc pe toată