Elena Ciobanu

in primul rand, o clarificare, in nici un caz nu vad egalitate intre destin si fericire ci o posibila implicatie dinspre \'adevarata\' fericire spre implinirea destinului, prin fericire intelegand atingerea unui echilibru interior, pace sau acel \"bliss\", daca vrei, armonia aducatoare de fericire.unu la mana, apoi, profund coelhica???, chiar asa sa fie?, nu m-as grabi sa categorisesc atat de \'usurel\' starea sau fiintarea la care faceam aluzie, de acord, nu am ajuns la ea, nici eu asemeni multora, dar asta nu ma impiedica s-o vad ca un deziderat, ti-as aduce aici alte referinte, un steinhard, patapievici sau, de ce nu, hesse...memoria nu a fost niciodata atuul meu dar stiu ca o astfel de \'philosophie\' nu se rezuma in nici un caz la autori ca acela pe care l-ai citat...daca insisti se poate documenta.
nu ma intelege gresit, nu sustin neaparat calea propusa ca unica si nu o iau ca pe o certitudine, pentru mine este, daca vrei, o posibilitate, printre multe altele. daca este o stare?, nu cred , nu mai este doar atat, este o devenire controlata, in cazul meu, si crede-ma, necesita extrem de mult efort.despre starile adolescentine...sincer, au cam trecut acum cativa ani buni, pe vremea cand ma imbatam cu cioran, ironic, sau poate nu.
virgula de care aminteai, a dorit o accentuare, iar despre ingeri si demoni, nu stiu daca \"speculatia filozofica\" ii interzice (eu nu mi-as numi textul chiar filozofie) dar, asa cum ai observat, este o poezie...
scuze pentru intarziere si lungimea comentariului,nu se vrea decat o lamurire a ceea ce am afirmat si cam atat, nu vad o problema in faptul ca avem pareri diferite, dimpotriva, mi-a facut placere confruntarea.
la noi reintalniri.

hehe, sunt tare pe fuga acum, dar promit un raspuns complet cand ma intorc prin Bucuresti...
e de discutat, mersi de trecere.

analiza
\"rufele\" n-am sa le scot pentru ca cel putin mie imi sugereaza o anumita degradare...voita;jocul asta de-a \'micul\' Dumnezeu implica si asta, din pacate.

in primul rand mersi de trecere si de semn; apoi, cateva lamuriri, nu este vorba in mod direct despre vise, nu ele sunt mesajul, daca vrei,ideea care se vrea sugerata este de distanta pe care o iau fata de mine explorandu-mi mai multe fete traite fiecare cu \"sinceritate\",intr-un fel, este expunerea la diversitatea lumii- firesc, si a ta- pe care nu o poti percepe cu adevarat decat iesind din tine, o anliza la rece care permite totusi trairea...Nu voi intra in detalii dar cam asta ar fi in mare, ideea.Asa amanunte si nuante mai sunt, dar le voi lasa la latitudinea fiecaruia.

revin un pic pentru ca mi se pare formularea anterioara un pic \"sub\" sens, scaunele, mai exact, imi aduc aminte de-o imagine pe care n-am reusit inca s-o desenez: un om pe-un scaun cu rotile traversand un camp imens de scaune aruncate in toate pozitiile \"posibile\" numai in picioare nu , ar trebui sa se numeasca \"calator in lumea...(ideilor)\"

in primul rand, bine ai venit :-))
apoi, hmm, depre cautari am citit de curand ceva care suna cam asa: lipsa de sens a lumii este rezultatul golului din propria noastre fiinta; senzatia din poezia asta, o stiu prea bine,analizata sub constienta propriilor paranteze, daca vrei; am sa te-ntreb de ce scaune, nu de alta dar pentru mine simbolizeaza ceva, si se prea poate sa nu pot iesi din imaginea pe care mi-am format-o dinainte si sa vad ce-ai vrut tu sa zici cu ele...(pentru mine scaunele se leaga cumva de verticalitatea gandirii)

copiii, idee

pai de placut mi-a placut, vezi bine...
copii astia, n-am ce zice, sunt din ce in ce mai afectati de jocurile \"parintilor\"; nu-i nimic, in fond, daca \"prima intersectie la dreapta\" dupa luciditate iti zambesc tot ochii copilului ;-)) , uite ca m-am abtinut sa mai amestec limbile, ca doar exista alternative si (auto)cenzura; in rest, o sa dau frumos cu ciobul si-am sa vad incotro ma duce \"sotronul\" asta in ritm de haiku silabisit, cu sau fara ideie...

\"greierii toi dupa deformatia tanjittare\"
meaning-creerilor tai deformati le place sa se deformeze in informatiii desformative ale deformarii nimformatiei tunjind cleieri toi

ouau, sunt foarte frumoase cantecele tale, personal, mi-a placut foarte tare \"cry me a river\", eu zic ca te prind foarte bine tonalitatile joase, am simtit multa forta in melodia asta...

kiddei:mai nu stiu daca muza, da\' obiect-subiect de sinteza cu siguranta; cat despre final \"90%...\" ziceai nu? problema este ca trebuie sa-ti asumi conditia si sa bagi in viteza; jaguar,dacia,lastun ce mai conteaza...e , eu imi faceam un pic de autocritica usor ironica, stii ca de renuntat nu renunt :-))mai ales cu asa glasuri pe langa mine.
elena: multumesc de pont :-)) dar problema din pacate sunt(cel putin pentru mine dar or mai fi si altii) jumatatile de aripi, vad eu ceva ceva prin crapatura usii mai greu e sa intinzi mana, s-o deschizi, cu toate renuntarile implicate de acest gest, si sa te ridici la inaltimea propriilor teorii ; cel putin...
daca este un jurnal?, da, in masura in care cam tot ce scriu imi transforma de fapt ideile, momentele in cuvinte; cu siguranta si un leac impotriva uitarii :-)) mersi de trecere

imi pare rau, nu m-ai surprins...o stiam deja; si era un \"ma lasi...\" a la Camelia - nume general acceptat :-))
da\' te-ai \"picurat\" bine.

nu, nu, nu; noi doua tre\' sa fim face to face ca sa ne-ntelegem...e...nici vorba de escapism, ce-ti explicam era stict legat de termenul folosit\"neprihanire\", nu de ce zice poezia per ansamblu...simplist ideea ar fi sa nu uiti sa traiesti cu ochii unui copil si mintea unui adult, sa nu uiti de detalile care pot schimba interpretarea, si sa nu te temi de viata..asta simplist, mai pe larg, ti-am zis tre\' sa ne vedem si discutam, ca-s prea multe de zis...

\"fara\"
mai exact, mesajul meu catre tine se referea stict la motivul alegerii cuvantului \"neprihanire\",iti faceam cu ochiul, ca sa zic asa -complicea mea preferata ,restul le discutam altadata...

iti aduci aminte de neprihanirea lui Patapievici?, aplic-o unui om de 80 de ani, u like?

si cum se termina o zi perfecta? a da, cu un vis al unei zile perfecte...frumoasa starea. :-)) mie imi place norul care plange cu fericirea \"noastra\", dar ii dau probabil cu totul alt sens decat ai vrut tu..deh, arta lasa loc de interpretari...

Multumesc pentru aprecieri, intr-adevar este un pic informala poezia asta, pentru ca este scrisa pentru mine, pentru oameni, cu drag , ca si cum mi-as bate un prieten pe umar, recunoscandu-l...un anumit grad de, bine spus, nu am pretentia de a fii un scriitor, pur si simplu scriu despre ceea ce simt,despre mine; inteleg ce vrei sa spui, si poate ar trebui sa lucrez mai mult la texte. Din nou, multumesc pentru indrumari.

o prietena m-a intrebat daca exista adevar,i-am raspuns ca da, dincolo de adevarurile obiective ale fiecaruia, in mod logic exista, cel putin la intersectia acestei multimi(ar fii bine daca as fii sigura de asta); luand lucrurile mai putin lucid, aici vorbeam totusi despre adevarul fiecaruia-nici macar pe asta nu suntem siguri, adica noi fata de noi, ce reusim sa percepem din ceea ce AM PUTEA? de-aici versurile astea ca sa-mi aduca aminte ca, cel putin pana la un punct, se poate, da\' trebuie sa si vrei...si-apoi gustul amar al realitatii.

Multumesc pentru corectie.

uite c-am dat si eu peste detaliu...ce- mi spune, imi spune despre simplitatea frumusetii, si despre lumi,multe, multe lumi...ne mai vedem dincolo de oglinda.multam\' de text