Elena Ciobanu

\"paloarea sperantelor\", \"alfabetul spiralat al cuvintelor\" si totusi sunt lucruri care ne parfumeaza a nemurire; frumos gand...

saru\' mana domn sergent, daca mata stii de care sectie apartii(sau mai bine apartin?!) esti tare domnu\'...
iarna nu-i ca vara? really? 2+2=5 remember?acu\' te bag la electrosocuri..e cum zic nu ma-ncurca...
da\' mai \"kiddule\" merci de trecere(ai vazut ce frumos ma joc cu Adela?)

kiddule... :-)))

no hai, ca ma speriasi cu-asa vorbe-n vant; umflate mai in pene si gata, am preluat si io o vorba de colo si una de colo si le-am integrat silabisite in varteju asta de ganduri; ce crezi ca nenea Einstein se supara?stai linistita ca eu pe mine ma faceam harcea parcea, de tine-mi place, in limitele \"normalului\" :-)))

hehehe, pai da, dar de luptat oricum doar singuri luptam, cu morile de vant, de altfel ;-))
parerea mea, iluziile nu exista noi da...

oke, my lady so debate you shall have, first class even...
cu prima ocazie ne discutam de nu ne vedem :-)))
intotdeauna o placere...

eu sunt de parere ca un text poate spune lucruri diferite in functie de cine il citeste, asta-i tot farmecul; ce-am vrut sa spun eu, ce sa zic, mai citeste-l o data ...

hei tu nu mai vinde sperante pe nimic... poate unii n-au aflat inca de asta si mai au inca timp sa scoata un cap de dupa curcubeu...ne vedem...

aoleu ma copilu, lasa lumea sa se uite...

multumesc pentru sfaturi si ma bucur de vizita, da, stiu ca tind sa descriu un pic prea mult,probabil din teama de a fii prost inteleasa, oricum, mai lucram noi...
ne mai citim.

\"alergam înapoi, mai repede ca apa fierbinte
care mă străbătea doar atunci când dădeam drumu\' la robinet;
cu siguranță te-ndrepți către ceva, îmi răsuna
mai de fiecare dată când aveam nevoie
vocea schimbată a unei anumite nevoi;
ce-ar fii dacă-am merge tot înainte?
cu sigurantă acolo, la capăt, te așteaptă ceva...
și totuși, împotriva demonstrației amăgite,
câteodată nu uit să alerg înapoi/și-nainte
apoi iar înapoi...
m-așez domol într-un colț;
beneficiile izolării acustice și-au găsit, pentru moment,
un nou rost.
o să tacem puțin, să vedem ce-o să fie,
poate, cine știe, o să vină singur la mine;
pentru că, nu uita,
cu sigurantă acolo, la capăt, te așteaptă ceva...

întors cu fața-n spate sensul,
alunecos printre motivul existenței și-o-mbucătură teoretizată din moarte,
imortalizam cu grație iminentul,
s-ar putea să nu fii avut dreptate, până la urmă,
se prea poate ca acolo să nu te aștepte ceva;
nu-i nimic eu am să merg înainte, chiar dacă nu mai cred în ceva...
domne\' io cred în mine, până la urmă e și asta ceva;
până mâine.\"
mda, chestia asta se cheama \"iar am luat-o pe aratura\" si a aparut din cauza ta, mult mai multa (auto)ironie decat te asteptai probabil sa iasa din textul tau, da\' na unde dai si unde crapa :-))
PS nu ceri nimic? sincer??

ma repet in seara asta dar ti-am citit povestea tocmai dupa ce am scris eu asta si chiar daca este in cu totul alt registru zic ca se potriveste, pe undeva...
\"alergam înapoi, mai repede ca apa fierbinte
care mă străbătea doar atunci când dădeam drumu\' la robinet;
cu siguranță te-ndrepți către ceva, îmi răsuna
mai de fiecare dată când aveam nevoie
vocea schimbată a unei anumite nevoi;
ce-ar fii dacă-am merge tot înainte?
cu sigurantă acolo, la capăt, te așteaptă ceva...
și totuși, împotriva demonstrației amăgite,
câteodată nu uit să alerg înapoi/și-nainte
apoi iar înapoi...
m-așez domol într-un colț;
beneficiile izolării acustice și-au găsit, pentru moment,
un nou rost.
o să tacem puțin, să vedem ce-o să fie,
poate, cine știe, o să vină singur la mine;
pentru că, nu uita,
cu sigurantă acolo, la capăt, te așteaptă ceva...

întors cu fața-n spate sensul,
alunecos printre motivul existenței și-o-mbucătură teoretizată din moarte,
imortalizam cu grație iminentul,
s-ar putea să nu fii avut dreptate, până la urmă,
se prea poate ca acolo să nu te aștepte ceva;
nu-i nimic eu am să merg înainte, chiar dacă nu mai cred în ceva...
domne\' io cred în mine, până la urmă e și asta ceva;
până mâine.\"

sigur ca n-a inventat-o el; zicea ca exista un mod de-a trai viata tipic copilariei-in care pur si simplu traiesti, fara sa-ti pui problema constientizarii, e un mod de-a te lasa imbatat de viata, fra oprelisti, angoase,regrete,temeri etc.;pur si simplu traiesti \"ca un zeu\"; ei, da iti lipseste constiinta a ceea ce faci iar cand ajungi la varsta la care stii sa gandesti, uiti sa traiesti...cam asa ceva; ce vroiam eu sa zic era ca se pot imbina cele doua... :-))

hi hi hi , draga de tine-ai vazut chiar ce trebuia...astept raspuns:-))

mda,ma intreb daca simpla descriere ajuta la ceva...sau era o confruntare?!?!nu stiu daca pot sa-i zic frumoasa, da oricum e de bine in masura in care comunica...

da, atunci ii dam cam aceeasi interpretare; mie mi se parea oricum o poezie duala, vorba ta intre bine si rau, spectacol si participare (asta-i vorba mea), imaginea simplitatii si frumusetii lumii (asa cum e, cu bune si rele)etc. mi-ar trebui prea multe cuvinte ca sa-ti zic imbinarea de stari si ganduri pe care le vad aici.de-asta mi-a si placut, o observatie pertinenta :-))

cu multa placere.
dupa mine, la cat mai multe deslusiri, si mai ales la cat mai multe mistere...

exact...

hmm...m-am gandit ce m-am gandit si am remodelat..e placuta senzatia de rarefiere a curgerii...sper ca o vei gasi imbunatatita :))

mersi Iulia pentru cuvintele frumoase si atentionare, ai dreptate, textul a fost postat in mare graba...si totusi vreau o pauza acolo, ma gandesc eu la o solutie...mai e nevoie s-o spun? bineinteles, mi-ar face placere sa revii ...