Jurnale

din ce în ce mai mult mai strigăt mai hohot modelează trupul fire deșirate din pânze țesute în așteptarea unui mai vechi mai acum mai rotund mere ni se rostogoleau la picioare căzute amare pe

ECElena Ciobanu

0

2

le simt pulsând fiecare respirație întretăiată de pofte viscerale, le este atât de lipsă de propriul trup deziderat al unui \"master of pupets\" pe care-l ignorau închiși între lave mustind a

ECElena Ciobanu

0

4

de fapt eu treceam doar din greșeală pe acolo, ca și cum aș fi știut să fac altfel, dar nu mai intreb, de fapt, venisem doar să văd dacă mai există lucruri care se pot spune in plus, știi și

ECElena Ciobanu

0

0

este din ce în ce mai greu să-mi simt gândurile în alunecarea lor în prea-plinul clipelor ce mă dezbracă, până la os, am zis, până la os, până acolo unde nu am să le mai aud din pricină hărmălaiei

ECElena Ciobanu

0

0

Au înghețat fructe în genotipul luminii tradusă liber de retine incandescente de aviatori imitând zborul cocorilor desenați pe tavanul camerei mele de cineva - nu știu cine - întotdeauna ne veghea

ECElena Ciobanu

0

0

îți simți brațele încercuite în îmbrățișarea mută pe când așteptam toți uimiți la marginea zilelor să înflorească copacii, să ne îmbrăcăm trupul în verdele frunzelor lăsându-ne mâinile să devină

ECElena Ciobanu

0

0

nu am… la capătul peretelui se scurge albastrul mi se sticlesc acoperind fiecare clipă într-o doar nouă- umbra mâinii tale este doar un pic mai reală- îmi de-compune, camera se scurge în podul

ECElena Ciobanu

0

0

mâinile noastre creșteau în fiecare dimineață omuleți de lut pe care îi trimiteam să umple lumea în speranța ascunsă că nu vor voii mai mult decât carnea parfumată a aerului; morțile noastre erau

ECElena Ciobanu

0

0

băteam des din gene împingând în lături particulele în care se ascundeau imaginile lumilor ce mă împresurau cred că mă voi clipi și de acestea, până la urmă

ECElena Ciobanu

0

0

hei...îmi zâmbi larg... dacă vreau pot să-ți ghicesc viitorul totul stă scris în talpa piciorului; în talpa piciorului?!? păi da, pentru că aici se păstrează semnele pe care le lași peste

ECElena Ciobanu

0

2

trec, o dată, de două ori pe sub scară râd înfundat, îmi place să provoc ghinionul dacă îmi înnod mâinile nu mai trebuie, să mă scuz, totuși, de evitat voi evita,suspicioasă, dar dacă am

ECElena Ciobanu

0

4

vreau să... cuvintele mi se-mpleticesc între mine și tine, cu picioarele goale pe țărmuri uitate privind nesfârșite imagini frumoase ascult glasul mării strigând în furtună. simțuri răscolite,

ECElena Ciobanu

0

0

picuri mari, dintr-un lichid mirosind a întâlniri pe lângă tine, și totuși inodor/incolor, caracterizat în lipsa însușirilor specifice, de-o neinspirată totală lipsă de sens; și rezervat prin

ECElena Ciobanu

0

0

închid ochii, simplu, într-o aberantă neînțelegere; de ar trebui să știu , aș știi. și știu. nu mai căuta dincolo de tine nu-i nimic de aflat. împreună teoretizăm sufocant neînțelesul. ne

ECElena Ciobanu

0

0