cu casa inchisa

nu am… la capătul peretelui se scurge albastrul mi se sticlesc acoperind fiecare clipă într-o doar nouă- umbra mâinii tale este doar un pic mai reală- îmi de-compune, camera se scurge în podul palmei tale - era caldă ca o doar nouă- eu doar nu am umbră nici formă întind mâna spre lama caldă desfăcută ca nouă prădam mortificată clipa închisă în jocul caruselului de jucărie alb- strălucește –astru peste bas bate pasul… doar stiu, pot fi decojite de timpuriu, și da, ochiul mi s-a închis în tăietura lamei tale iar astăzi, doar astăzi, aveam ofertă specială nu am…nu am mâini, nu am formă crezi că mi-ai putea da…doar pentru o scurtă bucată să mă sticlesc doar nouă- rapace te scurgeam- tu nu mai ai umbră- și cât îți doreai din podul palmei să mă dai aruncată peste masă- șase șase – doar azi, nu mai aveam culoare pentru pleoape