bolero
am impresia clară a rarefierii tale în deșirări repetate pe o singură scenă, la scenă deschisă, lumina nu contează, s-a furisat timid printre vise lăsate deoparte...mă hrănesc din cadavre
ECElena Ciobanucarpe diem insignifiant
ne uitam cu jind la corpul neterminat al zilelor tropăite pe scările palierelor, își intindeau ropote hohotite peste bloc părăsit,iar zidurile așteptau descarnate umbrele ce le încălzeau
ECElena Ciobanudisolutia zambeste catre cei ce simt
lumina se zbate printre degetele răsfirate, încercam să prind totul în pumn, să-l strâng până la evanescența disoluției... îl simt acum, aerul împuns îmi mișcă în corp totul mă circulă, este prea
ECElena Ciobanufara titlu
trenul ne extirpa rotunzi dintre ai noștrii aruncându-ne pe jumătate goi, pe jumate noi înspre un cer aflat mult prea aproape, în tăcerea compartimentului ne aruncam priviri oțelite, spasmodici nu
ECElena Ciobanunadir
doar o altă zi așteptând în umbră să-ți articulezi ultima silabă shhh…nobody shall get hurt if only we’ll let it be ca și cum cristale înegrite de germenii timpului închis într-o singură
ECElena Ciobanuthis is the story, and the story never tells
își întinde membrele, necrofag al cuvintelor, păscând deliruri onirice fabulate sensuri giratorii peste corpuri dedublate în sarcofage- fuziune la rece pentru o e_lipsă - reflecția luminii,
ECElena Ciobanuentropie
haina ta de a mea, ne-am prins sufletele în cârlige, apoi mi-am agățat ochii în privirea ta și am început a dansa în lipsa muzicii, pe ritmurile în care ne jucam de-a fața ascunselea-scoteai un
ECElena Ciobanurandez-vous pe furis
mi-am dat întâlnire cu mine la colțul împăturit dintr-o foaie de brusture în clasorul pe care-l făcusem pe când căutam printre frunze uscate de prea mult soare trupuri neformate de proaspete
ECElena Ciobanupasi alandala
la încheieturi m-am prins cu ultima brățară a lunii amestecată subit în oranjadă, împrumuta mirosul nefiresc al lămâilor, cu mâini bătătorite îți netezeau părul desfăcându-ți fața împrăștiată în
ECElena Ciobanuholograme
I s-au închis în cerurile podelelor gândurile amețite de carnea fumurie,acrobat la margine timpului subtiliza amprente palmelor trecătorilor lăsându-i fără urme pe lângă șanțuri de calcar, sedimente
ECElena Ciobanulirica urbana
le vedeam contururi în întunericul camerei simțeam o unică voce izbită de creștete și emoția fiecăruia în așteptarea replicii următoare a murit ea iar apoi celălalt a trăit o doar nouă poveste
ECElena Ciobanucu coada ochiului
I. ce i-o fi venit să se răstoarne așa, la marginea drumului, de parcă nimic nu e făcut să stea-n picioare, și-mi vine să-mi frâng corpul în două să m-acopăr în umbra de la marginea
ECElena Ciobanurecviem
auzi...au început toți să-ți vorbească despre clinchetul clopoțeilor- stacojiul era singura culoare rămasă în viață- remix de sentimente asudate multicolore se prăfuiau la creștetul
ECElena Ciobanuwe play
răscoleam prin cazurile suspendate manifeste ale îngerilor de sticlă din care orbirea ne privește în colțul ochiului și-mi strigă într-una în ureche refren – “we play the game”, îmi las capul
ECElena Ciobanuaccid burn
m-ai strâns ghem în pumnii închiși apatic ți-ai plimbat glasul printre vertebre de nevertebrate și-mi muști pielea din prea multă dragoste prost înțeleasă – îmi vărs peste toți grija de a nu
ECElena Ciobanumumificari la capul tabuurilor
mi-am strâns colții la încheietura mâinii și ți-am înghițit brațele cu care îmi strângi gleznele când încerc să-ți umblu pe umeri artizanali ca și cum tandrețea motivelor ți-ar bântui camerele de
ECElena Ciobanule dadeai foc cand paseai
strângi între palme ultima picătură deturnată din alunecarea preluată din trezire-n trezire alcătuind autostrada părăsită, creată pentru a putea continua drumul cei fără poveste, din
ECElena Ciobanutoy story
se crapă într-una din una și una se răstoarnă ermetic peste dialectică, ți-au murit peștii când încercau zborul scuturat de aripi de plastic peste imortele abreviate de culoarea scurgându-se în
ECElena Ciobanude sapun sau alte substante activ-corozive
de săpun nășteau sfere aruncând camera la marginea somnului temniței corpul îi înmuia zidurile topindu-le la creștetul invizibil al baloanelor ce-ți inchid urma ochiului crescând concentrice
ECElena Ciobanumitologii subiective
îi place să sară pe arcurile șirei spinării și să zdrelească tavanul de podeaua cariată despre care spunea că îi place să înghită orice, în afară de propriul ei corp, iar el era norocos, pentru
ECElena Ciobanulinie,punct
linie continuă întreruptă de căderi abrupte maltratări ale luminilor ce împingeau ceața până la limita particulelor indivizibile ale percepției; mi-am scos ochii și i-am rostogolit prin
ECElena Ciobanuretinele orbilor
rădăcinile abisului te înfig în pământul jilav ce-ți linge buzele arse dăruindu-ți aerul îngroșat al serilor de vară, hedonic luminile orașului strălucesc în orizontul căzut- cortină
ECElena Ciobanucana de ceai
în fiecare dimineață ceaiul traversa holurile, ajuns în cameră se mulțumea să-l privească oglindit odihnindu-se în corpul cănii omul stătea întotdeauna la fereastră aruncând priviri imaculate
ECElena Ciobanucana de ceai
a înfipt pliculețul în cana de ceai; cana a scrâșnit metalic în urma interacțiunii cu tava de cafea iar apoi răsucindu-se de două ori în jurul axei sale aproape a crezut că este partea
ECElena Ciobanu