Poezie
entropie
1 min lectură·
Mediu
haina ta de a mea,
ne-am prins sufletele în cârlige,
apoi mi-am agățat ochii în privirea ta și am început a dansa
în lipsa muzicii, pe ritmurile în care ne jucam de-a fața
ascunselea-scoteai un cap, scoteam eu, de după stâlpi
sub care ne micșorasem spre a încăpea uniformi,
tiptil ne ascundeam, tu de a mea
iar eu, de a ta…
se lasă întunericul pe sub poduri
sub care ne desenam în palme răsărituri amânate
“the revolution was postponed because of rain”
ne striga o cioară pe când aștepta cuminte,
aliniată și ea, i-a scăpat…
iar singurele cuvinte au rămas cele neinventate;
ne treceam unul pe lângă altul ca și cum ne-am fi asumat rolul
în vreun mecanism perfect uns…eu înainte, tu înapoi,
străini ne petreceam gândurile aruncate pe după gât-
ca un remediu eficient - de fulare ne mai trăgea uneori câte un vânt,
apărut de niciunde,se pare că mai erau
câte unii ce se grăbeau să treacă prin noi
speriați de unele dintre cicatricile
potențiale.
“oh well, the revolution was postponed…”
cred că pot să mai aștept și eu
003106
0